28 iunie – 3 iulie 1940. Reacția populației basarabene și bucovinene în timpul retragerii armatei române
Documentele vremii și relatările martorilor relevă faptul că în timpul ocupării Basarabiei și Bucovinei de către trupele sovietice (28 iunie – 3 iulie 1940), majoritatea populației românești a regretat părăsirea provinciilor de către autoritățile și unitățile române. ,,Prin toate comunele (de la Tighina spre Căușani – n.a.) -, relata locotenentul (r.) Nicolae Luminosu – populația civilă moldovenească ieșea cu apă la trupă și le părea rău de plecarea noastră din Basarabia”. Populația românească din Manzîr, menționa și sublocotenentul Alexandru Baciu, a manifestat ,,foarte multă simpatie, ieșindu-ne cu apă înainte, ne petrecea cu lacrimi în ochi, urându-ne o întoarcere cât mai grabnică”. ,,Am văzut mulți basarabeni refugiindu-se – menționa la 7 iulie maiorul Petre Chirculescu, comandantul Divizionului 2 din Regimentul 3 călărași -, am văzut mulți care cereau să-i iau cu mine, dar n-am avut mijloace. Am constat că populația românească ne regretă, în majoritate”[1]. ,,Populația îndurerată și amărâtă – își amintea peste ani și fostul adjutant al Regimentului 4 artilerie, Gheoghe Cârjeu (viitor general) – însoțea coloanele noastre în retragere, întrebându-ne unde mergem, de ce ne retragem și pe ei cui îi lăsăm. Aceste gesturi și atitudini ne creau un plus de amărăciune”[2]. ,,În satele prin care am trecut –Citește mai mult
28 iunie-3 iulie 1940. Evacuarea autorităţilor şi populaţiei civile din Basarabia şi nordul Bucovinei
Autoritățile române au luat în calcul eventualitatea părăsirii Basarabiei încă din primăvara anului 1940, la 5 aprilie Grupul de armate nr. 1 ordonând executarea de recunoașteri în vederea organizării deCitește mai mult
