La 30 august 1940, prin dictatul de la Viena, Ungaria a ocupat, prin presiune și dictat, cu sprijinul nemijlocit alCitește mai mult

Entităţi stranii din altă lume surprinse în pădurile din Chile

Citește mai mult

Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracterCitește mai mult

Entităţi stranii din altă lume surprinse în pădurile din Chile

Citește mai mult

Statul Valahia, întemeiat la începutul secolului XIII, a trebuit să facă faţă multor pericole externe: expansiunea teritorială manifestată de cătreCitește mai mult

Entităţi stranii din altă lume surprinse în pădurile din Chile

Citește mai mult

Centrul american de supraveghere a site-urilor islamiste, Al-Jazeera şi Sky News au anunţat că gruparea teroristă ISIS a ocupat înCitește mai mult

Entităţi stranii din altă lume surprinse în pădurile din Chile

Citește mai mult

Ţarina Alexandra Feodorovna nu a pierit în subsolul casei Ipatiev în luna iulie 1918, a fost evacuată din ordinele luiCitește mai mult

Entităţi stranii din altă lume surprinse în pădurile din Chile

Citește mai mult


28 iunie – 3 iulie 1940. Reacția populației basarabene și bucovinene în timpul retragerii armatei române

1940-jandarmi-romani-dezarmati-de-sovietici-in-Basarabia-02

Documentele vremii și relatările martorilor relevă faptul că în timpul ocupării Basarabiei și Bucovinei de către trupele sovietice (28 iunie – 3 iulie 1940), majoritatea populației românești a regretat părăsirea provinciilor de către autoritățile și unitățile române. ,,Prin toate comunele (de la Tighina spre Căușani – n.a.) -, relata locotenentul (r.) Nicolae Luminosu – populația civilă moldovenească ieșea cu apă la trupă și le părea rău de plecarea noastră din Basarabia”. Populația românească din Manzîr, menționa și sublocotenentul Alexandru Baciu, a manifestat ,,foarte multă simpatie, ieșindu-ne cu apă înainte, ne petrecea cu lacrimi în ochi, urându-ne o întoarcere cât mai grabnică”. ,,Am văzut mulți basarabeni refugiindu-se – menționa la 7 iulie maiorul Petre Chirculescu, comandantul Divizionului 2 din Regimentul 3 călărași -, am văzut mulți care cereau să-i iau cu mine, dar n-am avut mijloace. Am constat că populația românească ne regretă, în majoritate”[1]. ,,Populația îndurerată și amărâtă – își amintea peste ani și fostul adjutant al Regimentului 4 artilerie, Gheoghe Cârjeu (viitor general) – însoțea coloanele noastre în retragere, întrebându-ne unde mergem, de ce ne retragem și pe ei cui îi lăsăm. Aceste gesturi și atitudini ne creau un plus de amărăciune”[2]. ,,În satele prin care am trecut –Citește mai mult