Tweet La 30 august 1940, prin dictatul de la Viena, Ungaria a ocupat, prin presiune și dictat, cu sprijinul nemijlocitCitește mai mult

O maşină care citeşte gândurile noastre

Citește mai mult

Tweet Proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cuCitește mai mult

O maşină care citeşte gândurile noastre

Citește mai mult

Tweet Statul Valahia, întemeiat la începutul secolului XIII, a trebuit să facă faţă multor pericole externe: expansiunea teritorială manifestată deCitește mai mult

O maşină care citeşte gândurile noastre

Citește mai mult

Tweet Centrul american de supraveghere a site-urilor islamiste, Al-Jazeera şi Sky News au anunţat că gruparea teroristă ISIS a ocupatCitește mai mult

O maşină care citeşte gândurile noastre

Citește mai mult

Tweet Ţarina Alexandra Feodorovna nu a pierit în subsolul casei Ipatiev în luna iulie 1918, a fost evacuată din ordineleCitește mai mult

O maşină care citeşte gândurile noastre

Citește mai mult


28 iunie – 3 iulie 1940. Reacția populației basarabene și bucovinene în timpul retragerii armatei române

1940-jandarmi-romani-dezarmati-de-sovietici-in-Basarabia-02

Tweet Documentele vremii și relatările martorilor relevă faptul că în timpul ocupării Basarabiei și Bucovinei de către trupele sovietice (28 iunie – 3 iulie 1940), majoritatea populației românești a regretat părăsirea provinciilor de către autoritățile și unitățile române. ,,Prin toate comunele (de la Tighina spre Căușani – n.a.) -, relata locotenentul (r.) Nicolae Luminosu – populația civilă moldovenească ieșea cu apă la trupă și le părea rău de plecarea noastră din Basarabia”. Populația românească din Manzîr, menționa și sublocotenentul Alexandru Baciu, a manifestat ,,foarte multă simpatie, ieșindu-ne cu apă înainte, ne petrecea cu lacrimi în ochi, urându-ne o întoarcere cât mai grabnică”. ,,Am văzut mulți basarabeni refugiindu-se – menționa la 7 iulie maiorul Petre Chirculescu, comandantul Divizionului 2 din Regimentul 3 călărași -, am văzut mulți care cereau să-i iau cu mine, dar n-am avut mijloace. Am constat că populația românească ne regretă, în majoritate”[1]. ,,Populația îndurerată și amărâtă – își amintea peste ani și fostul adjutant al Regimentului 4 artilerie, Gheoghe Cârjeu (viitor general) – însoțea coloanele noastre în retragere, întrebându-ne unde mergem, de ce ne retragem și pe ei cui îi lăsăm. Aceste gesturi și atitudini ne creau un plus de amărăciune”[2]. ,,În satele prin care am trecutCitește mai mult