Note de lectură. Ion I. Nistor: Ideea înfrățirii trebuie să stăpânească sufletele tuturor

Carte poştală emisă cca. 1918–1919 pentru a sărbători Unirea. Observaţi traseul ciudat al graniţei de vest a ţării: este cuprins întreg Maramureşul, o parte mai mare a Crișanei, cu posibilitatea extinderii Banatului până la Tisa și Dunăre. Granițele definitive vor fi stabilite abia în 1920      sursa Wikipedia

Acum 86 de ani, la 24 ianuarie 1930, academicianul Ion I. Nistor – militant unionist bucovinean (1918) -menționa următoarele într-o conferință ținută la Societatea ,,Tinerimea Română” din București.
Sărbătoarea de astăzi este sărbătoarea Unirii.
Ea este un simbol al neamului nostru, pentru că prin unire poporul nostru s-a întărit și a ajuns mare și puternic; și prin unire neamul nostru înțelege să apere și să ridice pe largi baze culturale mărețul său edificiu.
Prin urmare, serbarea de astăzi își are semnificația ei, atât cu privire la trecut, cât și cu privire la viitor. Unirea din trecut ne-a făcut ceea ce suntem astăzi, iar străduințele unitare în viitor vor face ca pe bazele trecutului să se ridice o mare țară românească, cultă și bogată, care să poată rivaliza, cu forță morală și culturală, cu toate celelalte națiuni libere din lume…
Trăim într-o vreme când în țara românească aproape că nu mai îndrăznește nime să vorbească de naționalism și de patriotism. Iar tradițiile noastre politice și naționale au ajuns aproape obiecte de dispreț în ochii multora…
Prin unirea de la 1859 a dispărut hotarul de la Milcov. Prin unirea de la 1918 s-a întregit statul nostru cu Basarabia și Bucovina, Transilvania și Banatul și cu mândrul Maramureș, leagănul descălicătorilor Moldovei. Prin actul istoric de la Alba Iulia au dispărut Carpații ca munți de hotar, precum prezicea Delavrancea cu mulți ani înainte.
Sunt mulți cari cred că deodată cu înfăptuirea unirii s-a realizat și idealul național, așa că generația tânără nu ar mai găsi niciun ideal spre care să năzuiască. Eroare, mare eroare! Prin spargerea hotarelor nefirești nu s-a atins încă pe deplin idealul național.
Rămâne în seama generației tinere ca unirea să devină o perfectă realitate. Urmele trecutului de umilință trebuie să dispară din sufletele noastre și cu ele trebuie să piară resentimente care rod inima multora. Ideea înfrățirii trebuie să stăpânească sufletele tuturor; nu mai este îngăduit ca să existe români, nici ardeleni, nici basarabeni, și nici bucovineni și nici bănățeni, care să nu fie pătrunși de sentimentul de recunoștință și admirație față de frații din Vechiul Regat, Piemontul revendicărilor și aspirațiunilor noastre naționale, unde prin frământări seculare s-a plămădit idealul național și s-au pregătit sufletele din generație în generație pentru înfăptuirea lui…
Dacă idealul generațiilor de la 1859 și 1918 a constat în făurirea unirii politice, idealul generației de mâine trebuie să fie desăvârșirea acestei uniri prin înlăturarea a tot ce ne desparte și cultivarea a tot ce ne unește sufletele”. (,,Magazin istoric”, ianuarie 1994, p. 4)

Acest text reprezintă note de lectură ale profesorului Alesandru Duţu.