Istorie

Adevărata față a războiului. 1944

0 30
5.00 avg. rating (99% score) - 1 vote

Evacuarea Crimeei: ,,Exploziile infernale…cutremurau pământul”.
În urma înfrângerilor înregistrate în Crimeea, în primăvara anului 1944, Hitler a aprobat (tardiv) evacuarea trupelor germane și române, înghesuite de sovietici în zona Sevastopolului. Cu mari eforturi au fost salvați 120 183 militari (35 857 români, 58 486 germani, 723 slovaci, 15 391 voluntari ruşi, 2 611 prizonieri, 7 115 civili) și au fost evacuate și 11 164 tone de muniție (10 684 pentru germani și 480 pentru români), 1 384 tone diverse materiale (1 093 tone pentru germani și 291 tone pentru români).
Pe timpul transporturilor au fost pierduţi circa 11 000 de oameni (4 000 de români și 7 000 germani, prizonieri, civili), datorită bombardamentelor aeriene și scufundării sau avarierii unora dintre nave.

 

Militari români în zona Don/Stalingrad (1942) sursa Wikipedia

Militari români în zona Don/Stalingrad (1942)
sursa Wikipedia

Acțiunea s-a desfășurat în condiţii dramatice, sub atacurile continui ale aviației și submarinelor sovietice, atât în timpul ambarcării, cât și pe timpul deplasării spre Constanța.
,,Pe lângă noi și deasupra navelor noastre – rememora aspirantul Paul (Pache) Ionescu, aflat pe puitorul de mine ,,Amiral Murgescu” – era o îngrozitoare «feerie». Explozii de proiectile trasoare, proiectoare, părăsite luminoase. S-a tras asupra noastră și cu tunurile de câmp; am fost bombardați de aviație, iar la un moment dat am avut alarmă și de vedete torpiloare… În aceste condiții am început ambarcarea resturilor Diviziei 50 germane. Germanii erau aduși cu șalupe și nave mici care acostau la noi și-și debarcau oamenii. Am văzut scene îngrozitoare. Germanii, acei oameni disciplinați, poate cea mai disciplinată armată din lume, arătau acum groaznic. Se striveau unii pe alții, se călcau în picioare să urce cât mai repede la bord; cei care reușiseră să ajungă pe punte, plângeau, râdeau, se îmbrățișau, se certau, se băteau, unii erau apatici, înlemniți, privind în gol, câțiva au leșinat. Era ceva de nedescris”.
,,În port – își amintea și fostul sublocotenent Nicolae Dimitriu din Regimentul 96 infanterie –, atmosferă de infern. Puține vase. Cheiurile pline de ostași români și germani, în mare parte răniți, înghesuiți prin toate părțile, așteptau să fie îmbarcați. Portul era bombardat fără încetare de artileria sovietică, dispusă pe dealurile ce înconjurau Sevastopolul, de jur împrejur. De sus, avioanele de bombardament lansau proiectile și coșuri întregi de bombe incendiare, încât nicăieri nu era un loc ferit. De jos, artileria antiaeriană germană riposta din zeci și sute de guri de foc, montate pe sol, pe vase, încât vacarmul și zgomotul exploziilor întrecea orice închipuire. În orice moment moartea putea găsi pe cine dorea dintre noi!”. Urcat, în final pe vasul german ,,Elga”, care adusese muniții, urmând să transporte la Constanta 1 500 de militari români, sublocotenentul Nicolae Dimitriu a petrecut opt ore pe punte ,,sub exploziile infernale de afară care cutremurau pământul”, după care vasul a ieșit din port și s-a îndreptat spre Constanța, protejat de vedete blindate și de avioane germane și române. Printre cei evacuați, cu noroc, prin tragere la sorți (între el și prietenul său Dumitru Buda) s-a aflat și radiotelegrafistul Laurențiu Moldovan din grupa operativă a Corpului de munte: ,,Stăteam înghesuiți pe punte, pe catarge, în cală, fiecare cum a putut, ca la o retragere sub presiunea inamicului. Îmbarcarea s-a făcut în cursul nopții. Vasul a fost tot timpul supus tirului de artilerie și al aviației; bombele însă nu ne-au nimerit”.

sursa Wikipedia

sursa Wikipedia

Aflat la bordul canonierei ,,Ghiculescu”, elevul plutonier Petre Bărbuneanu consemna, astfel, tragedia celor aflați pe cargoul ,,Alba Iulia”, bombardat și mitraliat la 18 aprilie 1944: ,,Nava s-a înclinat cu vreo zece grade în babord și s-a afundat cu prova, elicea începând să iasă afară din apă. Un jet de aburi a țâșnit de la compartimentul căldărilor și printre cei mai mulți oameni de la bord s-a răspândit panica. Ce-și puteau închipui oare niște soldați care nu mai fuseseră pe mare, când, bombardați și mitraliați vedeau cum le fuge «pământul» de sub picioare? Unii au început să se cațere pe gruiuri, pe catarge, gândind că dacă vaporul se va scufunda, vârfurile catargelor vor rămâne afară. Alții au vrut să ajungă mai repede în apă, au încercat să se lase, în lanț, prin babord, ținându-se unul de altul, dar lanțurile se rupeau de la mijloc și trupurile se prăbușeau într-o vânzoleală de mantăi verzui. Echipajul a încercat să lase bărci la apă; ce puteau face însă câțiva marinari în vâltoarea ce cuprindea câteva mii de soldați; două bărci au rămas agățate cu pupa pe când se lăsau și s-au răsucit, vărsându-și în apă conținutul. În câteva minute marea s-a umplut cu peste o mie de oameni, îmbrăcați sau goi, cu centuri de salvare sau fără centuri, teferi sau răniți. Cum însă «Alba Iulia» plutea în continuare, avioanele au mai venit încă odată sau de două ori, aruncând grenade și mitraliind… Ne-am apropiat de cargou până la circa 100 de metri. Priveliștea era nefirească. Împrejurul canonierii zeci de oameni goi în apa rece; câteva sute de centuri de salvare, greșit legate, alunecaseră spre picioarele celor pe care-i susțineau încă, înecați. Alți oameni se agățau câte doi-trei de un colac de salvare care se afunda încet, atunci se încleștau între ei și așa porneau spre fund, iar colacul reapărea la suprafață. De pe canonieră s-au lansat parâme de care se agățau naufragiații și așa erau ridicați pe punte; alții se urcau pe apărătorile elicelor și de acolo marinarii îi ridicau cu mari eforturi pe punte. Cele două R.Boot-uri transportau și ele tot ce salvau, la distrugător, la ,,Danubius” și la noi”.
Impresionată este și relatarea fostului aspirant Romeo Hagiac, aflat la bordul distrugătorului ,,Regina Maria”: ,,Ora 18.55 întâlnim foarte multe cadavre… toate sunt cu centuri, așa că plăteau pe apă; puncte negre risipite pe zeci de mile, puncte care, fiecare a însemnat o viață. În apa clară se văd perfect la cei pe lângă care trecem, poziția în care i-a surprins moartea;… iată unul cu pumnii strânși la piept, cu fața în sus, cu ochii deschiși spre cerul pe care nu-l va mai vedea niciodată. Picioarele și mâinile îi sunt albe ca hârtia, fără pic de sânge, și în apă se conturează tragic. Altul este aplecat pe centură cu capul în apă și așa, trec cu sutele pe lângă noi, martori și actori în tragedia ce a fost. Mai mult de 40 de minute durează groaznicul spectacol; .. morți proveneau de la nava «Teja» scufundată în ajun de aviația sovietică”.
Groaznic este… războiul! Să nu uitați, guvernanți și… guvernați!

 

Profesor Alesandru Duţu

Content Protection by DMCA.com

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Urmariți-ne pe Twitter!

Publicitate

Publicitate

Video country music

Enigme

Showbiz

Dosarele crimei

Videoclipurile săptămânii

Conspirație

Credință

Spiritualitate

Mitologie

Legende

Publicitate

Publicitate
Flag Counter

Susține acest site cu o donație!