Amalasonta (sau Amalasuntha), care înseamnă în limba gotică “Fecioara Amalilor”, s-a născut în 494. A fost fiica lui Teodoric cel Mare, regele ostrogoţilor. Mama ei era o nobilă francă păgână, Audofleda, sora lui Clovis I, regele francilor.
S-a căsătorit cu prinţul amal Eutharic, un văr îndepărtat, care i-a succedat lui Teodoric. Dar soţul ei a murit de tânăr. Fiul lor, tânărul Athalaric, a fost desemnat de Teodoric pentru a-i susceda.
Rămasă văduvă din anul 522, Amalasonta a fost nevoită de a guverna regatul ostrogot în numele fiului său Athalaric, pe atunci în vârstă de 10 ani, după moartea tatălui lui Teodoric în 526.
Amalasonta a moştenit talentul diplomatic al tatălui ei, Teodoric cel Mare şi şi-a dat seama că pentru a preveni o invazie a trupelor Imperiului Bizantin era nevoită de a avea relaţii amicale cu împăratul de la Constantinopol.
Ca consilier, avea alături pe savantul Cassiodor (străbunicul lui a servit în armata lui Valentinian al III-lea şi i-a respins pe vandali în timpul tentativei lor de a pătrunde în Calabria şi Sicilia, în jurul anului 451, iar bunicul lui a făcut parte din ambasada trimisă lui Attila, un an mai târziu, fiind comes sacrarum largitionum al lui Odoacru).
Tânărul rege a murit prematur în 534, iar Amalasonta a trebuit să împartă tronul cu Teodat, vărul ei care i-a devenit soţ. Acesta era fiul lui Amalafrida, sora lui Teodoric şi regina vandalilor şi alanilor din Africa de Nord. Dar un an mai târziu, Teodat a fost strangulat pe o insulă de pe lacul Bolsena, Martana.
Acest asasinat a servit drept pretext pentru generalul bizantin Belisarie, aflat în serviciul împăratului Iustinian, pentru a interveni în Italia şi a se amesteca în problemele ostrogoţilor, provocând astfel «războaiele goţilor».
Marian Deaconu
