Cunoscut de asemenea sub numele de Lynn Jones și Roger Downs. S-a născut în 1951, la Salt Lake City (Utah). S.U.A.
Hinckley, în Utah, este un orășel pierdut în mijlocul deșertului numărând mai puțin de 700 de locuitori, fiind situat la 150 km sud de Salt Lake City, în Comitatul arid Millard, unde turiștii sunt rari. Aici oamenii sunt duri iar scorpionii și șerpii cu clopoței deși.
Într-un mic colț de paradis s-a născut Arthur Bishop, în 1951. Era un copil drăguț, un fiu model, căruia părinții săi i-au dat o educație strictă și puternic religioasă, dar nu au abuzat niciodată. Era un elev bun. Totuși, era timid și nicio fată nu a acceptat vreodată de a ieși cu el. A fost ales în consiliul de elevi deoarece, prin tradiție, se alegea un “creștin” care să facă parte din elita școlară. Totuși, fratele lui, Gary, născut în 1956, el idolatriza total pe fratele său mai mare.
După bacalaureat, în 1969, el a urmat dogma bisericii sale și s-a dus să “servească” ca misionar în Filipine. La întoarcerea în Utah, a intrat la Universitatea Steven Henager unde a studiat contabilitatea și a obținut note excelente. Și-a obținut diploma cu ușurință.
Familia și prietenii săi au fost uimiți atunci când a fost condamnat, în februarie 1978, pentru delapidare: furase 8714 dolari de la un concesionar de mașini la care a lucrat ca… contabil. Bishop a pledat vinovat și a obținut o sentință de 5 ani cu suspendare dacă dădea banii. Dar, în loc să restituie suma, a dispărut. A fost emis un mandat de arestare pe numele său. Când Bishop a refuzat de a se preda, a fost excomunicat de biserica mormonă. Și-a petrecut următorii ani practicând diferite slujbe, folosind diferite nume, unde nu putea fura bani.
Nici familia și nici biserica sa nu știau că el ascundea de fapt o latură sumbră a personalității sale, care se dezvăluia puțin câte puțin. A devenit extrem de atras de pornografie, mai ales de cea infantilă. Își hrănea fantasmele și elabora fel de fel de scenarii… până când acestea nu i-au mai fost de ajuns.
- Crime și pedepse
În octombrie 1978, Bishop și-a creat o nouă viață. Trăia la Salt Lake City, dar sub numele de “Roger Downs.” Această schimbare simplă de nume a fost de ajuns de a scăpa de urma poliției. S-a mutat de mai multe ori. Acolo unde se afla, Bishop, prin carisma sa, atrăgea copiii ca să petreacă ceva timp la el sau de a pleca în călătorie cu acesta.
La un an după ce a fost excomunicat, a cedat în fața fantasmelor sale ucigașe și s-a decis să le realizeze. Primul care a dispărut a fost Alonzo Daniels, de 4 ani. Se juca în grădina imobilului unde locuiau părinții săi, la 14 octombrie 1979, când a dispărut fără a lăsa urme. Mama sa, înnebunită, i-a cerut prietenilor și vecinilor săi de a-i găsi băiatul, fără rezultat. Poliția a fost prevenită și a început de a umbla din ușă în ușă.
Ei l-au întâlnit pe “Roger Downs” care trăia chiar în fața apartamentului lui Daniels, dar datorită rutinei nu au aflat nimic și Downs a negat că știe unde este micul Alonzo. Nu a auzit și văzut nimic! Anchetatorii nu aveau nicio pistă. Polițiștii nu puteau ști că Alonzo era deja mort atunci când au ajuns în imobil. Bishop îl atrăsese la el promițându-i bomboane, apoi a încercat să-l dezbrace și să-l mângâie în salonul său. S-a panicat când copilul s-a pus pe plâns, amenințându-l că-i va spune mamei sale tot ceea ce s-a petrecut. Furios, Bishop l-a lovit pe băiat cu un ciocan, însă acesta a plâns și mai tare. Atunci l-a tras în baie și l-a înnecat în cadă, după care a pus corpul într-un carton mare pe care l-a dus în mașina sa, întâlnindu-se pe drum cu mama lui Alonzo pe care îl striga.
În fine, după-amiază, echipa de cercetare specializată din Salt Lake s-a alăturat polițiștilor aflați în febra cercetărilor. Sute de benevoli căutau de asemenea copilul, fără rezultat. Fotografii ale lui Alonzo și o descriere a hainelor sale au fost imprimate și distribuite în tot statul. Poliția a interogat sute de persoane însă nimeni nu l-a văzut pe Alonzo Daniels.
În timpul nopții de 14 octombrie, Bishop a condus până la Cedar Grove, la 30 km sud de Salt Lake City și l-a îngropat pe Alonzo în deșert, sub arbori. La întoarcerea acasă, Bishop a resimțit mai multe emoții contradictorii, după cum a explicat mai târziu. De la dezgustul pentru crima sa, la teama de a fi arestat, dar și un fel de excitare perversă. Dominându-și toate aceste senzații, avea certitudinea că va ucide în continuare. În anul care a urmat crimei lui Alonzo Daniels, Bishop a încercat un alt mijloc de a-și satisface pulsiunile asasine. În loc de a ucide copii, s-a decis de a aduna cățeluși. Timp de 13 luni, a adoptat 12-20 dintr-un mic refugiu și i-a folosit ca substitut copiilor. Mai târziu va explica: “Era atât de stimulant. Un câine gemea așa cum a făcut-o Alonzo. Mă enerva și îi loveam cu un ciocan sau îi strangulam ori îi înnecam.” Vecinii lui Bishop nu au părut să remarce vreodată ceva straniu. Dacă ar fi făcut-o, cruditatea față de animale este un delict comparabil cu răpirea sau cu uciderea unui copil. Dar câinii au ajuns să nu-i mai satisfacă poftele lui Bishop.
El a continuat să agreseze copii atunci când putea, folosindu-și șarmul sau amenințându-i de a nu vorbi. Și-a folosit pseudonimul pentru a se alătura programului “Big Brother” (care se ocupa de tinerii săraci și dezavantajați), în scopul de a fi în contact permanent cu copiii și a brutalizat cel puțin doi, însă Bishop nu a fost niciodată interogat! Acuzațiile au fost formulate la poliție, care totuși nu a făcut absolut nimic!!!
Sâmbătă 8 noiembrie 1980, Kim Peterson, de 11 ani, l-a întâlnit pe Bishop (care s-a prezentat sub alt nume) pe pista de rollerskate din Salt Lake City. Au discutat și Kim a menționat faptul că căuta să-și vândă perechea de rollers pentru a cumpăra una nouă. Bishop s-a arătat interesat și i-a spus lui Kim că-i dădea 35 de dolari. S-au decis să se revadă a doua zi pentru tranzacție și, la 9 noiembrie, Kim Peterson a păsărit casa spunându-le părinților săi că a găsit un cumpărător pentru rolele sale. Nu i-a pronunțat numele, însă le-a promis că-l va spune deîndată ce va reveni acasă. Dar nu a mai revenit niciodată.
Mai mulți martori și-au amintit de un băiat asemănător lui Kim care vorbea cu un bărbat între 25 și 35 de ani, cu fața rotundă, purtând ochelari, în blugi și cu o vestă de armată. Doi dintre martori au acceptat de a fi hipnotizați și ședința a permis de a se obține detalii surprinzătoare: părul aprins și sprâncenele stufoase, având o greutate de circa 80 de kilograme… Unul dintre martori a afirmat că bărbatul conducea un Chevrolet Camaro gri cu o plăcuță care nu era din Utah. Dar toate aceste piste nu au dus la nimic.
Poliția nu a găsit similarități între descrierea agresorului și “Roger Downs”, care trăia la câteva imobile de casa lui Kim Peterson. Polițiștii l-au chestionat din rutină, ca pe toți oamenii din cartier, fără a face conexiune cu dispariția lui Alonzo Daniels. Nimic în comportamentul normal al acestui tânăr de 29 ani nu i-a lăsat să presupună că-l omorâse pe Kim Peterson și că îi îngropase corpul alături de cel al lui Alonzo în apropiere de Cedar Fort. Existau locuri în deșert și a ucide nu era o mare scofală. Bishop ar fi putut fi arestat (continua să-și ierte victimele dacă ele promiteau să tacă), dar el a realizat că moartea îi procura o mare plăcere. Și nu se mai putea lipsi de ea.
S-au scurs 11 luni înainte ca Bishop să ucidă din nou. Se plimba într-un supermarket la 20 octombrie 1981 când: “Am văzut cel mai frumos dintre băiețași îngenuncheat în fața mea.” Danny Davis, de 4 ani, încerca de a obține o gumă de la un distribuitor fără a-i plăti, în van. Bishop i-a oferit o bomboană, dar băiatul a refuzat-o. Bishop nu a insistat și a părăsit supermerketul însă a aruncat o privire înainte de a-l părăsi și l-a văzut pe Danny urmărindu-l spre ieșire. L-a așteptat, surâzător, apoi i-a dat mâna și au traversat parcarea.
Mama micuțului Danny nu l-a găsit atunci când și-a terminat cumpărăturile. Îngrozită, la chemat pe șeful magazinului. Funcționarii și clienții i s-au alăturat pentru a-l căuta pe băiețaș dar era deja prea târziu. Mai mulți clienți și-au amintit de un băiat mic care îl sâcâia pe vânzătorul de gume de mestecat și de un tânăr care i-a surâs, însă nu au putut să-l recunoască pe Danny Davis din fotografiile care le-au fost prezentate.
Încă o dată, cercetările au fost continuate până în deșert și în munți. Temperatura a scăzut foarte mult în timpul nopții, iar poliția știa că micuțul Danny era doar într-un tricou, blugi și sandale. Polițiștii nu au descoperit nimic și, la sfârșitul celei de-a doua zi, plonjorii au inspectat Big Cottonwood Creek, la est de oraș. Oamenii șerifului au dragat eleșteele, au cercetat șanțurile drumurilor și au brăzdat sute de alei. În van.
“Urma” lui Danny Davis a devenit repede cea mai intensă cercetare din istoria comitatului Salt Lake. Au fost imprimate afișe cu fotografia copilului și copiile au fost trimise la toate sediile polițiilor din S.U.A. S-a stabilit și o recompensă pentru orice fel de informație, la 20.000 de dolari. Dar apelurile la FBI, Child Find și la National Crime Information Center nu au dus nicio pistă utilă.
“Roger Downs”, care locuia în cartierul supermarketului unde a dispărut Danny Davis, nu a avut nimic de spus poliției când i-au bătut la ușă anchetatorii. Din nou, întrebările erau “de rutină.” Nici de data aceasta, nimeni nu a remarcat că “vecinul gentil care nu știa nimic” trăia aproape de Alonzo Daniels și Kim Peterson. Vecinii și-au amintit că “Roger Downs” exprima o tandrețe neobișnuită față de copii. În aceeași perioadă, el a locuit la unul din grupurile de “hippis” și de motocliști, și în special la un adolescent căruia îi plăcea să aprindă focurile… până ce Downs la dat afară. Vecinii nu și-au amintit de asta decât un an mai târziu. Prea târziu. “Roger Downs” nu era interesat de recompensa de 20.000 de dolari. Avea deja mulți bani, care proveneau din ultima sa deturnare: cu mai multe săptămâni înainte de a-l răpi pe Danny Davis, contabilul “Lynn Jones” lucrase într-un magazin de ski din Salt Lake City. Într-o zi, când nu a mai revenit după prânz, proprietarul a realizat că-i lipseau 10.000 de dolari… și dosarul personal al lui “Lynn Jones”. Când poliția s-a dus la Bishop pentru a-i pune întrebările “de rutină”, Danny Davis era deja mort. După ce l-a brutalizat pe micuț, Bishop s-a dus din nou la Cedar Grove și și-a îngropat a treia victimă alături de celelalte două. Planul său părea că nu putea fi perturbat. Poliția din Salt Lake City nu avea nici cel mai mic indiciu.
Anchetatorii erau neputincioși în fața lui Bishop însă terorizați de disparițiile copiilor. Când Rachel Runyan, de 3 ani, a fost răpită din fața școlii sale la Sunset (45 km nord de Salt Lake City), în august 1982, neliniștea publică a fost previzibilă. Descoperirea corpului său ștrangulat puțin mai târziu a transformat teama în panică. Presați de apelurile la acțiune, politicienii locali au făcut ceea ce fac de obicei politicienii: au votat o nouă lege. Crima de gradul 1 era deja una pasibilă cu vina capitală în statul Utah, dar legislatorii și-au arătat indignarea creând o nouă lege privind răpirea copilului, una dintre cele mai dure din SUA. Conform circumstanțelor răpirii, agresorul putea fi condamnat la 5, 10 sau 15 ani pentru crima sa. “ Grupurile civice” au aplaudat efortul dar asta nu a permis de a-l localiza pe asasinul lui Alonzo Daniels, Kim Peterson și Danny Davis.
Va urma…
Marian Deaconu
