Asbad (născut în 520), a fost un mercenar gepid care l-a rănit mortal pe regele Totila, penultimul rege al ostrogoților în Italia.
Misteriosul mercenar barbar Asbad aflat în slujba Imperiului Bizantin, unde a devenit maestru al Miliţiei (magister militum), s-a pus în slujba generalului bizantin Narses și a comandat 400 de luptători gepizi în timpul războiului gotic din Italia, devastator, care i-a opus pe ostrogoți şi bizantini timp de douăzeci de ani.
A rămas cunoscut în istorie mai ales pentru faptul că l-a rănit mortal pe regele Totila în anul 552. În timp ce regele goţilor fugea călare însoțit de cinci tovarăși de luptă după înfrângerea severă pe care o suferise în bătălia de la Taginae (sau bătălia de la Busta Gallorum) lângă actualul Gualdo Tadino (în provincia Perusa, regiunea Ombria), Asbad a pornit în urmărirea lor și l-a lovit cu sulița puternic pe rege, rănindu-l grav pe Tortila. Acesta a murit în timpul nopţii.
Istoricul bizantin Procop din Cesareea (a cărui operă este consacrată domniei împăratului Iustinian), secreatarul general al lui Belisarie, a scris în Istoria războiului contra goţilor: Războaiele lui Iustinian: „Bătălia era terminată, și noaptea a venit, când romanii (n. r. – adică bizantinii), printre care era și un gepid numit Asbad, l-a urmărit pe Totila, care nu era urmat decât de cinci oameni, dar fără să fie conștienți de faptul că era el. Asbad aproape l-a atins pe Totila, și fiind gata să-i dea o lovitură de suliță, un got tânăr din suita sa indignat de starea proastă şi de norocul stăpânului său, a strigat, ce faci, câine, vrei să-ţi loveşti Domnul? Acest cuvânt a fost cauza pentru care Asbad a făcut un efort mai mare, şi a aruncat sulița în corpul lui Totila. Între timp, Scipuar, care era în urma lui Totila, l-a rănit în picior, și a fost, de asemenea, lovit el-însuşi de către unul dintre urmăritorii lui. Cei patru însoțitori ai lui Asbad l-au adus înapoi, și nu s-au mai gândit la fugari. Oamenii din Totila l-au luat într-o parte cu o căruţă, cu toate că rana lui era mortală. După ce au făcut optzeci și patru de etape, au ajuns la un loc pe care se numeşte Capri, unde l-au pansat, și unde a murit, și a fost îngropat câteva zile mai târziu, după ce a domnit unsprezece ani, şi-a sfârșit viața prin acest tip de moarte, atât de puțin în concordanță cu amploarea acțiunilor sale.”
După dispariţia lui Totila, „Nemuritorul”, succesorul acestuia, Teias, a suferit, de asemenea, o înfrângere grea la Mons Lactarius, pe pantele Vezuviului (553).
Trei ani mai târziu, Asbad aintrat în oraşul Ticinum (Pavia de azi), una dintre ultimele fortăreţe gotice puternice din Italia, o cetate apărată de Indulf (sau Gundulf), un dezertor barbar din armata bizantină, care se alăturase regelui Totila, şi 1.000 de războinici ostrogoţi care au scăpat după înfrângerea de la Mons Lactarius și au urcat spre nord.
Epitaful lui Asbad se găseşte la Pavia, unde a avut loc probabi înmormântarea lui, între cca 556 și 560. În momentul morţii sale, era în vârstă de aproximativ 40 de ani cel mult. Probabil născut păgân sau arian, a devenit aparent catolic, cel mai probabil după ce a primit ranguri în rândurile armatei bizantine.