Istorie

Bătălia de la Kiev

0 47
5.00 avg. rating (99% score) - 1 vote

Bătălia de la Kiev este numele german pentru operațiunea care a reușit o foarte importantă încercuire a trupelor sovietice din jurul Kievului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Foto de Johannes Hähle, German Federal Archives, august 1944, sursă Wikipedia.

Această luptă este considerată drept cea mai mare încercuire din Istorie. Lupta a durat între 7 august și 26 septembrie 1941, în cadrul operațiunii Barbarossa, de invadare a U.R.S.S. de către forțele Axei. În istoria militară sovietică, numele acestei bătălii poartă numele  de operațiunea defensivă a U.R.S.S. de către forțele Axei ului (Киевская оборонительная операция), cu un început în 7 iulie.

După succesul Wehrmacht-ului din zona centrală a Frontului de Est, a rămas o forță sovietică uriașă în sudul Kievului. Această forță a reprezentat o amenințare semnificativă la adresa avansării trupelor germane, fiind cea mai mare concentrație a trupelor sovietice de pe Frontul de Est de atunci.

La sfârșitul lunii august, înaltul comandament al armatei germane avea posibilitatea fie de a continua înaintarea spre Moscova sau de a anula temporar acest obiectiv pentru a ajuta celelalte două grupuri ale armatei (Nord și Sud), ambele rămase mult în urmă.

Deoarece Armata Germană a Grupului de Sud nu avea suficiente forțe pentru a înconjura și a distruge forțele generalului Semion Budionnîi (susținător de marcă al lui Stalin, umbra dicatorului), a fost trimisă o contribuție semnificativă din partea Grupului de Armată Central pentru a îndeplini această sarcină. La 3 august, Hitler a întârziat temporar avansul în sectorul central asupra Moscovei pentru a ataca la sud și a ataca Kievul în Ucraina.

Cea mai mare parte a celui de-al doilea grup de Panzere și a doua armată au fost detașate armatei grupului central și trimise spre sud. Misiunea lor era să-l înconjoare pe Semion Budionnîi în sud, în colaborare cu grupul Armatei de Sud a primului grup de Panzere, aflat sub comanda feldmareșalului Paul Ludwig Ewald von Kleist.

Foto de Fritz Hartmann, German Federal Archives, generalul Ewald von Kleist, 1940, sursă Wikipedia.

Panzerele au avansat rapid, iar la 12 septembrie 1941, tancurile feldmareșalului von Kleist s-au întors spre nord și au traversat râul Nipru pentru a se alătura unui cap de pod al grupului central la Cerkasîi (loc de adunare, în secolul XVI al cazacilor) și Kremenciuk (o intersecție importantă între Moscova și Marea Neagră) și au tăiat spatele Armatei sovietice.

La 16 septembrie, feldmareșalul von Kleist s-a alăturat lui Guderian (omul care a avut o mare viziune și l-a influențat decisiv pe Hitler de a utiliza unități motorizate și blindate), comandant al celui de-al doilea grup de Panzere din sud și a avansat înspre direcția orașului Lohvîțea, la 195 km est de Kiev. Budionnîi era prins ca într-un clește și a fost destituit pe 13 septembrie. Nu a fost numit însă niciun succesor, Stalin lăsând trupele sale comandanților diviziilor, în mare derută și panică, demoralizați total.

Încercuirea a făcut 452.700 de prizonieri de război sovietici și a permis să se captureze 2.642 de arme și mortiere și 64 de tancuri. Numai 15.000 de oameni au scăpat pe 2 octombrie!

În total, Frontul de Sud-Vest a suferit 700.544 de victime, dintre care 616.304 au fost ucise, capturate sau dispărute în cursul lunii bătăliei de la Kiev. Patru armate sovietice de 43 de divizii au fost aproape anihilate. La fel ca și Frontul Vest Sovietic, Frontul de Sud-Vest trebuia să fie complet reconstruit.

Această victorie strălucită a strategiei armatei germane i-a permis lui Adolf Hitler să lanseze următoarea fază a planului său de a cuceri U.R.S.S., Operațiunea Wotan (Typhon), care a dus la bătălia de la Moscova.

A fost una dintre ultimele mari victorii pe frontul de Est a armatei germane. Cu toate acestea, în ciuda statisticii favorabile a bătăliei pentru Germania, campania a costat-o, de asemenea, pierderea a trei săptămâni prețioase dedicate inițiativei strategice care au fost “furate” Grupului de Armate Central, care în mod normal trebuia să avanseze rapid spre capitala sovietică.

Din acest punct de vedere, așa cum s-a temut Guderian, operațiunea a înfrânat considerabil înaintarea prevăzută de un război fulger și i-a îngreunat semnificativ pe naziști în executarea Operațiunii Barbarossa având drept consecință redresarea forțelor militare sovietice la sfârșitul lui decembrie 1941 pentru bătălia de la Moscova.

Content Protection by DMCA.com

Lasă un comentariu

Urmăriţi-ne pe Facebook!

Urmariți-ne pe Twitter!

Publicitate

Publicitate

Video country music

Urmariți-ne pe Pinterest!

Enigme

Showbiz

Dosarele crimei

Videoclipurile săptămânii

Conspirație

Credință

Spiritualitate

Mitologie

Legende

Publicitate

Publicitate
Flag Counter

Susține acest site cu o donație!