Bela Kiss avea 40 de ani când s-a stabilit, în februarie 1912, în sătucul Czinkota, în Imperiul austro-ungar. Era însoţit de Maria, soţia sa blondă, frumoasă în vârstă de 25 ani, aflată în dreapta maşinii lor, un Torpedo roşu magnific, de lux, care a făcut senzaţie printre sătenii uimiţi.
După toate aparenţele, Bela Kiss era foarte bogat. A cumpărat o vilă şi a angajat personal. Generos, atent cu oamenii, a devenit în scurt timp foarte popular în Czinkota. Era bine văzut de autorităţile locale şi în special de jandarmul satului, Adolf Trauber. Acesta căpătase obiceiul de a supraveghea permanent vila, cu atenţie, când Kiss se ducea la Budapesta pentru afacerile sale.
Trauber nu a întârziat de a remarca, cu nelinişte, că imediat ce Kiss pleca la Budapesta, tânăra sa soţie îl înşela cu neruşinare cu un artist local, Paul Bihari. Dar jandarmul a păstrat informaţia pentru el, judecând că nu se cădea să denunţe soţia infidelă faţă de soţul înşelat.
Într-o zi, la familia Kiss au fost livrate butoaie metalice de 200 de litri, care au fost depozitate într-o încăpere adiacentă biroului lui Bela. Mai târziu, acesta i-a explicat jandarmului că ele conţineau benzină. Dorea să-şi facă o rezervă, căci credea că războiul va izbucni curând în Europa şi că carburantul risca să nu se mai găsească. El dorea să fie sigur că va putea să se plimbe pe drumurile imperiului la volanul frumoasei sale maşini roşii. Trauber, convins şi el că războiul era iminent, l-a felicitat pe Bela Kiss de faptul că era atât de prevăzător.
În decembrie, personalul lui Kiss a fost alertat de ţipetele stăpânului lor, pline de deznădejde. El le-a arătat oamenilor săi un bilet de la soţia sa, Maria, care îl informa că pleacă cu Bahari şi că nu va mai reveni niciodată la domiciliul conjugal. Dar asta nu a surprins pe nimeni în Czinkota. Din contră, toată lumea a simpatizat cu soţul abandonat. Foarte afectat, Kiss s-a izolat în casa sa, a dat afară personalul şi a dus o viaţă austeră. La scurt timp, Adolf Trauber l-a sfătuit să nu renunţe de a-şi trăi viaţa din cauza unei femei care nu-l iubise. El l-a determinat să accepte drept guvernantă o văduvă în vârstă de 60 ani din sat, Frau Kalman, o excelentă gospodină şi bucătăreasă, pentru a se ocupa de vilă. În primăvară, Bela Kiss a recăpătat gustul vieţii… şi al femeilor. A început să se ducă regulat la Budapesta şi toţi sătenii s-au bucurat să-l vadă că avea, în sfârşit, o viaţă normală.
Într-o zi, ei au fost totuşi surprinşi de a-l vedea revenit la vilă însoţit de o femeie în maşina sa. Dar şi mai mult au fost uimiţi văzându-l revenind la fiecare din călătoriile sale la Budapesta cu o nouă cucerire. În acest timp, poliţia din Budapesta căuta două văduve, Varga şi Schmeidak, dispărute de câteva luni. Poliţia ştiau că ele au fost în apartamantul unui anume Hofman, care locuia în apropiere de podul Margareta la Budapesta şi că dispăruse şi el.
La Czinkota, scenariul este întotdeauna acelaşi: atunci când el soseşte cu o femeie în vila sa, Kiss îi dă liber pentru câteva zile menajerei Kalman. Atunci când aceasta revine, femeia nu mai este acolo şi Kiss se plânge amar de eterna frivolitate feminină. Puţin câte puţin, Frau Kalman, ca şi ceilalţi locuitori din Czinkota, se obişnuiesc de a vedea femeile succedându-se pentru plăcerile lui Bela Kiss. Majoritatea femeilor nu seamănă cu nimic cu fosta lui soţie…
Sunt femei mature, uneori mai în vârstă decât el, aparent burgheze bogate. Din când în când, la vilă se livrează butoaie de 200 de litri. Acesta îi explică lui Trauber că ele sunt expediate de un vânzător de benzină din Budapesta care îi datora bani şi nu-i putea da decât prin marfă. Dar jandarmul nu are nici o bănuială! Benzina va căpăta o valoare inestimabilă atunci când vor începe ostilităţile. De mai multe ori, Kiss i-a arătat mândru butoaiele jandarmului, înclinându-l pe unul şi agitându-l ostentativ, pentru a se face auzit lichidul din interiorul său.
În fine, a venit ziua în care s-a declanşat războiul, în vara caldă a anului 1914. Bela Kiss a devenit mai activ ca niciodată. Dincolo de călătoriile sale la Budapesta, de noile femei şi de noi butoaie de benzină, el se ocupă cu ardoare de efortul de război şi ajută la recrutarea de soldaţi pentru împăratul Franz-Josef. Armatele austrice se bat contra celor ruseşti pe de-o parte, şi contra armatelor italiene pe de altă parte… de altfel fără mare succes. Imperiul austro-ungar a mobilizat toţi bărbaţii sub 50 de ani; Bela Kiss este el-însuşi înrolat în armată şi pleacă imediat pe front lăsându-l pe fidelul său prieten, jandarmul Trauber, de a avea grijă de vila sa.
Dispariţia lui Kiss
În mai 1916, primarul din Czinkota a fost anunţat de autorităţile militare că Bela Kiss a murit pe câmpul de onoare. Jandarmul Trauber şi văduva Kalman au primit vestea cu mare tristeţe; ei au depus o coroană de flori pe monumentul morţilor din sat, în memoria eroului care şi-a vărsat sângele pentru patria sa. Casa lui Kiss a rămas închisă.
Trauber a continuat să o supravegheze, aşteptând ca moştenitorii să vină… Probabil că soţia infidelă Maria va reveni într-o bună zi, pentru că era moştenitorul cel mai legitim al defunctului. În iunie, prin Czinkota a trecut un convoi militar şi ofiţerii au întrebat unde pot găsi benzină. Imediat, Trauber şi-a amintit de butoaiele lui Kiss înmagazinate în vilă. Murise pentru împărat, aşa că n-ar fi ezitat să-şi dea benzina pentru nevoile imperiului, a considerat jandarmul. Trauber i-a condus deci pe soldaţi la vila lui Kiss şi a intrat cu ei în încăperea unde se aflau şapte butoaie metalice mari, toate acoperite cu praf.
Soldaţii le-au culcat pe-o parte pentru a le scoate afară din casă. Din ele se auzeau stranii zgomote surde şi ei şi-au dat seama că nu conţineau doar lichid. Le-au desfăcut. În fiecare dintre ele se găsea cadavrul nud al unei femei, pliat în două şi perfect conservat, nu în benzină, ci în alcool. Cele şapte nefericite au fost ştrangulate. Trauber ştia însă că la vilă fuseseră livrate peste 20 de butoaie. El a chemat poliţia criminală din Budapesta care a venit în forţă şi a săpat în casă şi grădină. În aceasta, ei au descoperit încă 16 butoaie îngropate în pământ.
În două butoaie au fost găsiţi infidela Maria şi amantul său, Paul Bihari, la fel de frumoşi şi de tineri, însă morţi. În alte butoaie, poliţiştii din capitala maghiară au găsit femeile pe care le căutaseră în van timp de mai mulţi ani. Erau văduve sau femei singure, care dispăruseră în mod misterios din Budapesta… după ce au intrat în contact cu un anume Herr Hofmann, prin intermediul unor mici anunţuri matrimoniale din ziare.
În biroul lui Kiss, din vila de la Czinkota, anchetatorii de la Budapesta au descoperit scrisori şi tăieturi din presă care dezvăluiau că Bela Kiss şi Herr Hofmann nu erau decât un singur şi acelaşi bărbat. El anunţa în ziar că era văduv care căuta companie feminină. Urma adresa sa din Budapesta. Le seducea pe femeile care se prezentau acolo şi le lua averile. De îndată ce făcea asta, le ducea la vila sa şi le asasina.
Tot geniul lui Kiss constă din faptul că nu a încercat să scape de cadavre, ci mai degrabă de a le conserva şi chiar de a fi păzite de un jandarm! Cazul lui este oficial clasat, apoi uitat. După terminarea Primului Război Mondial, fronturile s-au schimbat. În 1919, părinţii uneia dintre victimele lui Bela Kiss l-au zărit pe defunctul erou, trăind bine mersi, pe cale de a traversa un pod din Budapesta, nu departe de strada unde Herr Hofmann îşi sedusese victimele. Imediat ei au avertizat poliţia care a declanşat urmărirea acestuia. Dar toate cercetările au rămas în van. Ancheta a fost redeschisă.
Ea a relevat faptul că Kiss şi-a schimbat probabil, pe câmpul de bătălie, actele de identitate contra celor ale unui soldat ucis cu adevărat de duşman. Numai că falsul defunct continua să rămână de negăsit. În 1924, un dezertor din Legiunea străină franceză a povestit poliţiei din ţara sa că unul dintre camarazii săi de cameră se numea Hofmann şi răspundea la semnalmentele lui Bela Kiss, îşi teroriza camarazii ţinându-le discursuri despre modul în care puteau scăpa de femei, în principal ştrangulându-le. În timp ce a fost alertată poliţia din Ungaria, numitul Hofmann, a părăsit în mod fraudulos rândurile Legiunii străine.
Se crede că el a reuşit să fugă în SUA, între 1926 şi 1928. El s-a stabilit la New York. În 1932, detectivul Henry Oswald, de la secţia de criminalistică, a raportat că l-a zărit în Time Square la ieşirea din metrou, dar s-a pierdut în mulţime. În 1936, Kiss a fost semnalat din nou, muncind ca portar într-un bloc de imobile de pe Six Avenue, sub numele de Czerny.
Pare evident că adevăratul său nume şi trecutul său criminal sunt cunoscute de alţi expatriaţi ungari din New York. Este însă straniu că în această importantă comunitate, nu s-a găsit nimeni pentru a anunţa la Budapesta. În 1936, prietenul ungur al unui scriitor englez care cina într-un restaurant unguresc din New York, i-a semnalat prezenţa lui Bela Kiss la o altă masă, cu o anume mândrie, se pare. Kiss avea atunci 64 sau 65 de ani, şi scriitorul englez l-a descris ca un bărbat cu un aspect simplu şi corect, un om respectabil.
