În Evul Mediu, Carol cel Mare (Carolus Magnus), cel mai eminent membru al dinastiei Carolingiene pe care a fondat-o, este primul monarh din Franţa care s-a opus cu fermitate prostituţiei.
Capitularele, operă legislativă atribuită acestuia, stipulează drept pedeapsă puşcăria, biciuirea, băgarea în cămaşă de forţă sau expunerea publică a prostituatelor, dar şi a persoanelor care le găzduiau. Mai mult, acestea din urmă erau umilite şi obligate să poarte pe spate o pancartă până la piaţa publică pe care era scris numele prosituatei precum şi fapta de care se făcea el vinovat sau era agăţată de gâtul locatarei sale.
Ordonanţa a fost dată de Carol cel Mare în anul 800. Se spune că el s-ar fi opus chiar practicilor homosexuale. În plus, în Capitulare, monarhul stabilea soarta copiilor expuşi în faţa bisericilor permiţându-le să fie adoptaţi, demonstrând atenţia pe care o acorda protecţiei copilului.
