Carol cel Mare, fondatorul dinastiei Carolingienilor, a fost fiul lui Pepin. Visul lui era să refacă Imperiul Roman şi în acest scop, a făcut o serie de cuceriri în campanii strălucite. Teritoriul stăpânit de el s-a lărgit considerabil în Est până la Elba şi Dunăre şi în Sud până la Ebra.
În ziua de Crăciun a anului 800, Carol cel Mare a fost încoronat împărat de Occident de către papa Leon al III-lea. Dar fără femei, el nu ar fi ajuns la o poziţie atât de înaltă şi probabil ar fi rămas doar regele francilor. A avut 5 soţii legitime şi 4 concubine.
Prima lui soţie a fost Himiltruda. Se ştie foarte puţine despre ea. Când Carol a devenit regele francilor, în 768, ea îi era soţie, dar statutul lor matrimonial nu era foarte clar stabilit. Himilitruda era insignifiantă, avea numai 18 ani. Drăguţă, virtuoasă, blândă. În 769, i-a dăruit un fiu, Pepin Cocoşatul.
La scurt timp însă, Carol a repudiat-o în favoarea lui Desirée de Longobardia (sau Desiderada, după unele surse). Un aranjament politic! Pentru a-l împiedica pe fratele lui, Carloman de a se alia cu regele longobarzilor, Didier (ultimul rege al longobarzilor), s-a căsătorit în mare grabă cu fiica regelui acestora. Himilitruda s-a închis apoi într-o mănăstire…
Lui Desirée nu i-a plăcut această uniune însă nu avea ce să facă, jocurile erau făcute. Un an mai târziu, fratele lui Carol a murit brusc în palatul carolingian de la Samoussy, în apropiere de Laon, iar acesta a devenit rege peste tot regatul franc.
De-acum, Carol nu mai avea niciun motiv de a rămâne aliat cu longobarzii şi a trimis-o pe soţia lui, Desirée, la tatăl ei într-un car tras de boi spre Pavia. Nu au avut copii.
Hildegarda de Vintzgau (758- 783) era o aristocrată germană născută într-o mare familie bavareză. Era fiica lui Gerold I. De la prima întâlnire dintre ei, Carol a fost fermecat de Hildegarda, care “nu avea rival printre fetele france”, după cum se scrie într-un epitaf.
Când s-a căsătorit cu Carol în 771, avea doar 13 ani! Veselă, viguroasă, temperamentală foc, a avut o influenţă covârşitoare asupra soţului ei. I-a dăruit nouă copii, 4 băieţi şi 5 fete, printre care Ludovic cel Pios, viitorul împărat de Occident.
Şi-a însoţit soţul în toate campaniile pe care le-a purtat. În timpul expediţiei din Italia (773-774), a fost prezentă în timpul asediului Paviei unde a dat naştere lui Adelaida, care a murit însă pe drumul de întoarcere în sudul Franţei. În 778, în timpul campaniei spre Spania, a dat naştere la doi gemeni: Ludovic şi Lothair la Chasseneuil în apropiere de Poitiers.
Hildegarda a întreţinut relaţii bune cu viitoarea sfântă, Lioba, care venea des la curtea sa pentru a o întâlni. Făcea numeroase donaţii bisericilor. A murit la vârsta de 26 de ani, după 9 ani de căsătorie, epuizată de viaţa pe care o ducea Carol, la reşedinţa imperială de la Thionville. Toată lumea a plâns. Se spune că după ce a înmormântat-o, Carol a plecat din nou la război, pentru a-şi ascunde supărarea pentru imensa pierdere suferită.
La cinci luni după moartea Hildegardei însă, Carol s-a recăsătorit cu Fastrada, fiica lui Raul al II-lea al Franconiei. Căsătoria lor a avut loc în 783 la Worms. Din această căsătorie, s-au născut două fete: Theodrada (785- 844/853) şi Hiltrude.
Rea, invidioasă, Fastrada şi-a petrecut timpul aţâţându-l pe Carol pentru ca acesta să persecute. Era geloasă pe femeile din Marele Regat. În faţa ei, Carol cel Mare s-a arătat slab, supus şi a făcut câteva erori, iar duşmanii lui au profitat pentru a conspira. Avertizat, Carol i-a arestat. Dar soţia lui continua să fie ipocrită şi vicleană, exercita o mare putere asupra sa.
Nobilii erau supăraţi pe această femeie extrem de periculoasă, o adevărată scorpie şi s-au decis să o asasineze. Au trecut în tabăra lui Pepin Cocoşatul, fiul lui Carol cel Mare, conspirând la moartea cuplului imperial.
Graţie unui diacon care era ascuns sub masă şi a auzit ce se punea la cale, Carol a fost imediat avertizat. Toţi conspiratorii au fost condamnaţi la moarte şi Pepin Cocoşatul, bătut şi tuns, a fost închis într-o mănăstire, pentru a-şi termina viaţa acolo.
La scurt timp, a murit Fastrada, fiind înhumată la mănăstirea Saint-Alban devant Mayence.
Dar Carol cel Mare nu se putea mulţumi să stea singur. În 794, s-a căsătorit cu Luitgarda sau Liutgarda, o prinţesă din Germania, fiica contelui Luitfrid al II-lea. Era frumoasă, generoasă, veselă, studioasă, practica vânătoarea. Avea toate calităţile fostei lui soţii, minunata Hildegarda. Carol avea 59 de ani şi simţea că întinerea alături de această femeie tânără şi frumoasă, care avea vârsta fiicelor lui.
Graţie ei, Carol ce Mare s-a îndreptat fără să ştie către triumf: ceremonia de Crăciun din anul 800 la Roma. Nu i-a dărui niciun copil. La 4 iunie 800, Luitgarda a murit la mănăstirea Sain-Martin din Tours, în cursul unui turneu al lui Carol cel Mare în Neustria, precedând călătoria sa la Roma. A fost înhumată aici.
În timpul celei mai mari glorii a lui, Carol nu mai avea soţie, se simţea singur. După moartea Luitgardei, împăratul nu s-a mai recăsătorit, dar a avut mai multe concubine: Madelgarda (în 802). Din relaţia lor s-a născut o fiică, Rothilda sau Ruothilda sau Clothilda; Rothaida; Gerswinda de Saxa, a devenit concubina lui în 808 şi i-a dăruit o fiică în 814, Adeltruda. Relaţia lor a pus capăt definitiv războiului contra saxonilor; Regina (800) şi Adelinda (806).
Carol cel Mare a murit la 28 ianuarie 814 la Aix-la-Chapelle de o afecţiune puternică care pare să fi fost pneumonie.
