Masa Rotundă, în legenda arthuriană este materia Marii Britanii, masa legendară în jurul căreia se adunau regele Arthur și cavalerii săi, numiți „Cavalerii mesei rotunde”.

Lucrare de Evrard d’Espinques, sursa Wikipedia.

Primul autor care a menţionat-o este normandul Wace, în lucrarea sa de Roman Brut (1155), în care vorbește despre o masă construită din ordinul lui Arthur, în scopul de a se reuni în jurul său cei mai buni cavaleri pe care îi avea. Este un simbol al păcii și egalității, deoarece nu poate exista nicio prioritate în cadrul acestei mese rotunde. Iată ce scrie Wace în lucrarea lui:
„Pentru domnii nobili viteji, care l-au înconjurat și care toți se credeau unul mai bun decât altul – și era greu să-l desemnezi pe cel mai rău – Arthur a făcut masa rotundă despre care britanicii spun atât de multe fabule. Acolo au luat loc, în cea mai perfectă egalitate, domnii nobili. S-au așezat în jurul mesei în egalitatea cea mai perfectă, și este în egalitatea cea mai perfectă au fost servite. Niciunul dintre ei nu se putea lăuda de a fi mai bine plasat decât egalul lui: toţi erau așezaţi în locurile de onoare, niciunul nu a fost pus la distanţă. ”

Uther Pendragon, gravură de Howard Pyle, sursa Wikipedia.

Potrivit autorilor, numele și numărul cavalerilor care participau la asemenea întâlniri de mare prestigiu în jurul mesei rotunde a regelui Arthur variază; Chretien din Troyes vorbea de treizeci, Layamon de 1.600!
Potrivit lui Robert din Boron, masa rotundă ar fi fost o creație a vrăjitorului Merlin pentru tatăl lui Arthur, Uther Pendragon, în memoria mesei Cinei cea de Taină și a celei fondate de Iosif din Arimateea, membru la Sanhedrinului (adunare legislativă tradiţională în Israel), pe când a ajuns în Marea Britanie. La moartea lui Uther, Marea Britanie se afla în haos și masa a fost dată regelui Leodagan, tatăl lui Guenievre şi deci socrul lui Arthur.
Atunci când Arthur a urcat pe tron și s-a căsătorit cu Guinevere, fiica lui Leodagan, masa i-a fost dată ca zestre noului rege care a instalat-o la curtea sa. În această versiune, masa avea 150 de cavaleri.
Diferiţii cavaleri chemați să se așeze în jurul acestei mese au numele înscrise pe scaun. Un singur scaun nu poartă nicio inscripție și rămâne vacant în memoria lui Iuda. Aceasta este „scaunul periculos”, pe care se putea aşeza cel mai bun cavaler, cel care va găsi Graal-ul și care va avea inima cea mai pură. Cei care îşi încearcă norocul, dar nu îndeplinesc aceste condiții sunt înghițiti de pământ.
Acest scaun periculos, o adaptare a Pietrei lui Fal (în mitologia celtică irlandeză era botezată piatra destinului, semnificând puterea legitimă şi suveranitatea, fiind unul dintre cele cinci talismane aduse de Tuatha De Danann în Irlanda). Se spune că această piatră a suveranităţii plângea atunci când suveranul său se apropia de ea.