Istorie

Cavalerii templieri

0 199
5.00 avg. rating (99% score) - 4 votes

Cu siguranţă, dintre multitudinea de ordine militare cel mai celebru, dar şi cel mai controversat este cel al cavalerilor templieri.

Sărmanii soldaţi ai lui Cristos şi ai Templului lui Solomon, cunoscuţi mai ales sub numele de templieri sau Ordinul Templului a luat naştere la iniţiativa francezului Hugues de Payens în anul 1119 în Ierusalim. Regele Boldmin al II-lea al Ierusalimului le oferă drept cartier general Muntele Templului, în moscheea Al Aqsa. Pentru toţi cruciaţii Muntele Templului avea un aer mistic, deoarece se credea că se află deasupra ruinelor Templului lui Solomon.

Cu puţine resurse financiare ordinul se baza pe donaţii pentru a supravieţui, la început fiind doar nouă cavaleri. Emblema lor era reprezentată de doi cavaleri ce călăreau acelaşi cal, simbol al sărăciei, iar scopul declarat era protejarea pelerinilor.

Însă Ordinul a crescut repede. Templierii erau adesea forţa de avangardă în bătălii cheie ale Cruciaţilor, când cavalerii în armură atacau frontal, într-un dispozitiv în formă de vârf de lance.

Era o lege de căpătâi care sublinia faptul că războinicii Ordinului nu ar trebui să se predea niciodată, decât dacă steagul templierilor ar fi căzut, însă şi atunci să fie primii care încercau să se regrupeze cu un alt ordin creştin, cum ar fi cel al Ospitalierilor.

Cavalerii templieri

Cavaleri templieri

Numai după ce toate steagurile ar fi căzut le era permis să părăsească Câmpul de luptă. Acest principiu necompromiţător, precum şi reputaţia lor pentru curaj, pregătirea excelentă şi armamentul greu, au făcut din templieri una din forţele de luptă cele mai de temut din timpurile medievale. Un exemplu elocvent îl reprezintă bătălia de la Sephorie, lângă Nazaret, unde 150 de Templieri conduși de marele lor maestru Gerard de Ridefort, sunt învinși de mai multe mii de musulmani, în anul 1187: 3 supraviețuitori din 150.

Deşi misiunea principală a Ordinului era militară, doar un număr mic de membrii se aflau pe câmpul de luptă. Restul aveau un rol de sprijin, cât şi pentru asigurarea bunei funcţionări a infrastructurii financiare. Unii nobili participanţi la cruciade îşi depuneau averea în mâna templierilor, pentru perioada cât erau plecaţi. Acumularea de bogăţii în acest mod în Europa şi Ţara Sfântă a adus la apariţia primelor scrisori de credit, pentru pelerinii care călătoreau în Ţara Sfântă. La plecare, ei îşi depuneau averea unui cavaler din regiunea respectivă, de la care primeau un document încifrat, indicând valoarea sumei deţinute, pe care îl foloseau la sosirea în Ţara Sfântă pentru recuperarea fondurilor, acest sistem a îmbunătăţit siguranţa pelerinilor, care nu mai erau vizaţi de hoţi, dar a sporit şi averea templierilor.

Comisarul acestor servicii era de 10%. Templierii au stabilit o reţea financiară în întreaga creştinătate. Deţineau suprafeţe întinse atât în Europa cât şi în Orientul Mijlociu, cumpărau şi foloseau ferme şi podgorii; construiau biserici (primele catedrale în stil gotic) şi castele (celebrele fortificaţii de pe actualul teritoriu sirian); erau implicaţi în manufactură, importuri şi exporturi; aveau propria flotă navală, şi, pentru un timp, deţineau întreaga insulă Cipru. Templierii au fost numiţi pe drept cuvânt prima corporaţie multinaţională.

Dar, cum banii nu aduc fericirea, asupra templierilor vin nori negri. Regele Franţei, Filip al IV-lea cel Frumos, era îndatorat templierilor după războiul său cu englezii. Fire autoritară, începe să pună presiune pe Biserică să acţioneze împotriva Ordinului pentru a scăpa de datorii.

13 octombrie 1307, Filip ordonă arestarea mai multor templieri francezi simultan în frunte cu Marele Maestru Jacques de Molay. Urmează ani de interogatorii sub tortură pentru templieri. Papa Clement al V-lea, ameninţat cu acţiuni militare este nevoit să emită o serie de bule popale, între care Voxin excelso, care dizolva oficial Ordinul şi Ad providam, care oferea cea mai mare parte a posesiunilor templierilor către cavalerii ospitalieri.

Jaques de Molay şi asociatul său Geoffrey de Chorney, preceptor al Normandiei au fost declaraţi eretici şi condamnaţi la arderea pe rug. Lemnele au fost aprinse la data de 18 martie 1314. pe auzul glasului înfricoşător al Marelui Maestru: „Papă Clement… şi tu, cavaler Guillaume de Nogaret… şi tu, rege Filip, mai înainte de un an, vă chem să vă înfăţişaţi la judecata lui Dumnezeu ca să vă primiţi acolo pedeapsa cuvenită! Blestemaţi cu toată seminţia voastră până la al treisprezecelea neam.” În mai puţin de un an, nici unul din cei trei nu mai era în viaţă.

La a 13 generaţie, Ludovic al XVI-lea a fost ghilotinat după ce a stat încarcerat în Turnul Templului.

Speculaţiile privind cupravieţuirea templierilor au inspirat diverse lucrări beletristice. În Moştenirea Templierilor Iteve Berry lansează ipoteza că aceştia s-ar fi retras în munţii Pirinei şi ordinul şi-ar avea sediul la Abaţia Des Fontaines, lângă Andorra.

Marius Luchis

Content Protection by DMCA.com

Lasă un comentariu

Urmariți-ne pe Twitter!

Publicitate

Publicitate

Video country music

Enigme

Showbiz

Dosarele crimei

Videoclipurile săptămânii

Conspirație

Credință

Spiritualitate

Mitologie

Legende

Publicitate

Publicitate
Flag Counter

Susține acest site cu o donație!