Istorie

Cercul de la Kreisau (II)

0 31
5.00 avg. rating (99% score) - 3 votes

Principalii membrii ai cercului de la Kreisau:

  • Adam von Trott zu Solz

Şi-a făcut studiile juridice la Oxford şi în China. În acest timp, a fost în contact cu opozanţii regimului nazist, care l-au marcat mult. În 1937, a făcut cunoştinţă cu von Moltke la Oxford, şi în 1940, cu Yorck von Wartenburg. În acelaşi an, a primit un post la ministerul Afacerilor externe, unde a început să intre în contact cu grupele constituite în jurul lui Hans von Dohnanyi şi Dietrich Bonhoeffer. Solz era în cerc specialistul Afacerilor externe. A fost arestat la cinci zile după atentat la 20 iulie 1944 şi executat la 26 august 1944.

  • Hans – Bernd von Haeften

Jurist, provenind dintr-un mediu purtând amprenta protestantismului liberal şi-a petrecut un an de studiu în Anglia, la Cambridge. Era prieten cu Dietrich Bonhoeffer şi a fost în contact cu Martin Niemoller. Începând cu 1933 a lucrat la ministerul Afacerilor externe, unde a devenit unul dintre cei mai înalţi funcţionari, şi unde era protejat de secretarul de Stat, von Weizacker, personaj – cheie al conspiraţiei conduse de von Stauffenberg. În ciuda funcţiei sale de diplomat, a refuzat să adere la NSDAP. Apropiat al cercului de la Kreisau, a obţinut postul de secretar de Stat la ministerul Afacerilor externe după puciul de la 20 iulie 1944. A fost condamnat la moarte şi executat la 15 august 1944.

  • Julius Leber

Acest vechi parlamentar social – democrat al Republicii de la Weimar era specialist în materie de apărare. La 31 ianuarie 1933, a fost arestat pentru prima oară, apoi eliberat graţie manifestărilor de masă organizate pentru eliberarea sa. Arestat din nou, a fost internat în lagăre de concentrare până în 1937. Începând cu toamna lui 1943, a intrat în contact cu cercul de la Kreisau prin intermediul lui Carlo Mierendorff. Julius Leber, care a fost o figură marcantă a Rezistenţei germane, făcea totodată parte din grupul lui Goerdeler, şi ar fi devenit după puciul din 20 iulie ministrul de Interne, sau chiar cancelar al Reichului. Denunţat, a fost arestat la începutul lui iulie 1944, înainte de atentat, a fost condamnat la moarte la 20 octombrie 1944, apoi executat la 5 ianuarie 1945.

  • Theodor Haubach
Cercul de la Kreisau 4

Theodor Haubach

Theodor Haubach era prieten strâns cu Carlo Mierendorff, cu care a publicat “Neue Blatter fur den Sozialismus”, la care au colaborat între alţii pastorul Harald Poelchau, Adolf Reichwein şi Otto Heinrich von der Gablentz. În 1923, Theodor Haubach şi-a susţinut teza sub conducerea filozofului Karl Jaspers. În 1929, a devenit purtătorul de cuvânt al ministerului de Interne. În 1934, a fost arestat şi internat în lagărul de concentrare de la Esterwegen. Începând cu toamna lui 1942, a fost membru al cercului de la Kreisau, care prevedea pentru el postul de purtător de cuvânt al guvernului. A fost arestat la câteva săptămâni după atentatul de la 20 iulie 1944 şi executat la 23 ianuarie 1945.

  • Karlo Mierendorff

Membru al SPD şi membru al Reichstagului începând cu 1930, a fost unul dintre ultimii care a încercat să se opună deschis NSDAP – ului şi şefului său de propagandă Josef Goebbels în Parlament. După preluarea puterii de către Hitler, a fost arestat, maltratat şi închis în lagărele de concentrare de la Osthofen, de la Lichtenburg, de la Papenburg, de la Borgermoor, de la Torgau şi de la Buchenwald până în 1938. După eliberarea sa, a intrat în contact cu cercul de la Kreisau, unde a influenţat profund discuţia privind politica socială. A fost un mediator între catolici şi socialiştii cercului, şi a reuşit să-i facă să treacă peste divergenţele lor. Mierendorff a murit în decembrie 1943 în timpul unui bombardament aliat la Leipzig.

  • Adolf Reichwein

Acest social – democrat şi pedagog reformator, care şi-a pierdut postul de profesor de istorie şi de instrucţie civică la Academia pedagogică din Halle în 1933, s-a alăturat cercului de la Kreisau în 1940. Era prevăzut de către membrii cercului ca Adolf Reichwein să devină ministrul Educaţiei şi al Culturii, după atentatul de la 20 iulie 1944. Dar el nu era în contact numai cu acest cerc, ci şi cu cercul constituit în jurul lui Wilhelm Leuschner şi Juliu Leber, din vara lui 1944 cu opoziţia militară, însă de asemenea cu reprezentanţii grupelor de rezistenţă comuniste care se formaseră în jurul lui Anton Saefkow, Franz Jakob şi Bernhard Bastlein. Datorită acestor contacte, a fost arestat la începutul lui iulie 1944 şi executat la 20 octombrie 1944.

  • Otto Heinrich von der Gablentz

Foarte influenţat de ideile mişcărilor de tineret, s-a angajat la începutul Republicii de la Weimar pentru dialogul între mişcările sociale şi naţionaliste, în scopul de a evita confruntarea între aceste grupe. Era apropiat “socialismului religios” a lui Paul Tillich şi colabora la “Neue Blatter fur den Sozialismus” cu Carlo Mierendorff şi Theodor Haubach. Prin intermediul lui Horst von Einsiedel, s-a integrat în 1940 în cercul de la Kreisau asupra căruia a exercitat o influenţă enormă programatică. Expert în transport militar, a putut stabili ca ofiţer de ocupaţie în Norvegia contactul cu rezistenţa norvegiană. Gestapoul nu a ştiut că el a participat la puciul de la 20 iulie 1944, şi astfel a putut supravieţui războiului.

  • Carl Dietrich von Trotha

A fost înalt funcţionar la ministerul Economiei, unde a fost în contact cu Arvid Harnack şi Harro Schulze – Boysen. Împreună cu Horst von Einsiedel au fost experţii în economie ai cercului de la Kreisau. În tinereţea sa, vărul lui von Moltke a fost influenţat de ideile de cercetaşi şi sejururile sale în străinătate l-au incitat să se angajeze pentru o unificare a Europei. Crescut cu socialismul religios al lui Adolf Lowe şi cu filozofia lui Max Horkheimer la Institutul de Cercetare în Sociologie din Frankfurt, a scăpat de Gestapo şi a reuşit să supravieţuiască regimului nazist.

  • Horst von Einsiedel

Membru al SPD începând cu 1930 şi apropiat al lui von Moltke, cu care a făcut cunoştinţă în tinereţea sa în lagărele de muncă din Silezia, a intrat în cercul de la Kreisau din 1939. La început, s-a ocupat de chestiuni de politică economică, apoi s-a concentrat pe politica agricolă. A scăpat Gestapoului după 20 iulie 1944, dar a fost arestat după război, în 1945, de poliţia secretă sovietică. A murit în 1948, internat în lagărul de concentrare de la Sachsenhausen, care a fost folosit după război de sovietici.

  • Theodor Steltzer

Acest funcţionar al Republicii de la Weimar, care a făcut studiile de ştiinţe politice şi de ştiinţe economice, s-a opus foarte devreme naziştilor, iată de ce şi-a pierdut postul de îndată ce Hitler a preluat puterea în 1933. La începutul războiului, a fost încorporat în Wehrmacht şi în 1940 a primit un post înalt de militar în Norvegia ocupată, unde a intrat în contact cu rezistenţa norvegiană. A făcut cunoştinţă cu von Moltke prin intermediul lui Otto von der Gablentz şi s-a alăturat cercului de la Kreisau, care vedea în el viitorul administrator al landului Schleswig – Holstein. Steltzer a supravieţuit războiului.

  • Harald Poelchau

Crescut de Paul Tillich, reprezentantul socialismului religios, Harald Poelchau era preot penitenciar la Berlin. În puşcării, a adus susţinerea sa morală la sute de prizonieri politici, în special la cei care îşi aşteptau execuţia. A fost membru al cercului de la Kreisau, dar nu a fost demascat de Gestapo. După 20 iulie 1944, el a fost cel care a transmis multe mesaje şi scrisori apropiaţilor încarceraţi.

  • Hans Peters

Profesor de drept şi de ştiinţe politice la Berlin, începând cu 1928, Peter a rămas în contact după 1933 cu prietenii săi din partidul centrist, şi a intrat în contact în 1940 cu cercul de la Kreisau, cât şi cu Ernst von Harnack şi Ruth Friedrich, care i-au ajutat pe evreii persecutaţi. Apartenenţa sa la cercul de la Kreisau nu a fost însă descoperită de Gestapo şi a supravieţuit regimului nazist.

  • Alfred Delp

Iezuit impregnat cu principiile mişcărilor de tineret, a fost preot la Munchen şi apoi redactor al revistei catolice “Stimmen der Zeit” până la interzicerea sa în 1941. Alfred Delp şi-a adus contribuţia la programul elaborat de cercul de la Kreisau în domeniul politicii sociale, impregnându-l cu mari principii sociale ale catolicismului. A pus de asemenea în contact cercul de la Kreisau cu diverse grupe de rezistenţă muncheneze. Delp a fost arestat la 28 iulie 1944 la Munchen, condamnat la moarte la 11 ianuarie 1945 şi executat la 2 februarie 1945.

  • Lother Konig

Iezuit având funcţii înalte în colegiul iezuit Berchman de la Pullach, este considerat ca unul dintre cei mai importanţi mesageri ai Rezistenţei germane. A participat activ la cercul de reflexie de la Kreisau, şi i-a informat pe episcopii de Frieburg şi de la Berlin de obiectivele acestui grup. Angajamentul în cercul de la Kreisau a fost descoperit de Gestapo în septembrie 1944. Atunci s-a ascuns în pivniţa de cărbune a colegiului de iezuiţi Berchman până la sfârşitul războiului.

  • Augustin Rosch
Cercul de la Kreisau 5

Augustin Rösch

A făcut afaceri de mai multe ori cu regimul nazist, care îi persecuta pe iezuiţi. El a luat apărarea întotdeauna fraţilor iezuiţi şi i-a protejat prin tăcerea sa. S-a alăturat cercului de la Kreisau în 1941 şi la scurt timp l-a introdus şi pe Alfred Delp. Rolul acestor doi ecleziaşti era de a ajuta cercul de a trece peste divergenţele confesionale, în scopul de a pune bazele unei noi societăţi ecumenice. Prin acţiunile sale, cercul de la Kreisau a putut să intre în contact cu rezistenţa catolică. Căutat de Gestapo după atentatul de la 20 iulie 1944, a fost arestat la 11 ianuarie 1945, a fost torturat şi a rămas închis până la sfârşitul războiului.

  • Paulus von Husen

Jurist şi important politician al partidului centrist în Silezia, s-a alăturat cercului de la Kreisau din 1940. Misiunea sa consta din a consolida contactele cu clericii catolici. Era prevăzut că va deveni secretar de Stat la ministerul de Interne după căderea regimului hitlerist. A fost arestat în august 1944 şi condamnat la 9 aprilie 1945 cu prietenul său Hans Lukaschek la trei ani de puşcărie forţată, dar a fost eliberat o săptămână mai târziu de trupele sovietice.

  • Hans Luckashek

Important politician centrist din Silezia, era membrul cel mai în vârstă al cercului de la Kreisau. Avea funcţii înalte în Republica de la Weimar. A denunţat din 1930 pericolul pe care îl reprezenta naţional – socialismul. Începând cu 1938 a început să-l frecventeze pe von Moltke, şi, deşi nu a luat parte regulat la şedinţele de discuţie ale cercului de la Kreisau, era informat de reflexiile şi de proiectele lor. A luat însă parte activ la conspiraţia grupului lui von Stauffenberg şi a fost arestat în seara de 20 iulie 1944. A fost eliberat cu puţin timp înainte de terminarea războiului.

  • Eugen Gerstenmaier

Lucra la Berlin la biroul de relaţii ecleziastice internaţionale, ceea ce i-a permis de a întreprinde călătorii în străinătate, chiar în timpul războiului, şi de a juca astfel un rol important în mediul rezistenţei din cadrul ministerului Afacerilor externe. A fost introdus de Hans – Bernd von Haeften şi Adam von Trott zu Solz în cercul de la Kreisau. La 20 iulie 1944, Eugen Gerstnmaier era cu Peter Graf Yorck von Wartenburg la Bendlerblock, clădirea înaltului comandament a armatei terestre, pentru a duce la îndeplinire măsurile prevăzute după atentatul contra lui Hitler. A fost arestat în aceiaşi seară şi acuzat de înaltă trădare, dar nu a fost condamnat la moarte. A fost condamnat la 11 ianuarie 1945 la o vină de şapte ani de puşcărie şi închis. Americanii l-au eliberat la sfârşitul ră zboiului.

Marian Deaconu

Content Protection by DMCA.com

Lasă un comentariu

Urmariți-ne pe Twitter!

Publicitate

Publicitate

Video country music

Enigme

Showbiz

Dosarele crimei

Videoclipurile săptămânii

Conspirație

Credință

Spiritualitate

Mitologie

Legende

Publicitate

Publicitate
Flag Counter

Susține acest site cu o donație!