Civilizaţia greacă clasică este o civilizaţie a oraşului (polis), care este format dintr-un grup mic de cetăţeni: astfel, nu se zice niciodată într-un decret „atenieni” sau „Statul atenian decide”, ci „atenienii decid…”, „poporul atenienilor decide…”. Acest grup este foarte mic (zeci de mii). Platon a cerut 5040! De ce aşa? Pentru ca fiecare să-l cunoască pe fiecare, ceea ce asigură astfel o extremă coeziune a corpului civic. Cetăţeanul îşi îndeplineşte îndatoririle (financiară, militară etc.) şi se dăruie oraşului.
În schimb, are privilegiul de a participa la guvernarea Statului, este protejat de legi (un străin, în general, nu are niciun drept, în afară de acordul special şi de o situaţie specială; astfel, dacă se poate pedepsi uciderea unui străin dintr-un anume oraş grecesc, este doar pentru că trebuie purificat solul polisului de sângele răspândit; de altfel, uciderea unui străin nu este niciodată pedepsită în acelaşi mod ca vina de a ucide un cetăţean) şi prin zeii oraşului (fiecare oraş are zeii săi şi propriile sale culte rezervate cetăţenilor).
Cetăţenii se grupau în jurul unui centru urban: oraşul, sau asty, care serveşte drept fortăreaţă şi de asemenea centrului vieţii politice, intelectuale, religioase, economice…
Acest centru urban este considerat ca indispensabil. Teritoriul care se găseşte în jurul oraşului şi care, cu rare excepţii (Sparta sau anumite oraşe de tip colonial), este populat, de asemena, de cetăţenii care trăiesc în sate, se numeşte Khora.
Nu există nicio diferenţă între drepturile şi îndatoririle cetăţenilor, fie că locuiesc în oraş sau la ţară. Şi nu există niciun oraş să nu aibă Khora!
