Comoara de la Guarrazar este o descoperire arheologică din secolului al XIX-lea, compusă inițial din douăzeci și șase de coroane votive și cruci de aur oferite Bisericii Romano-Catolice de către regii vizigoți în secolul al șaptelea în Spania, ca dovadă a ortodoxiei credinței lor și a supunerii lor la ierarhia ecleziastică.
Cele mai interesante piese care au supraviețuit sunt cele două coroane votive: una a regelui Recceswinth (care a dat codul de legi Liber ludiciorum prin care a anulat legile vizigote și a stabilit legi unice pentru vizigoți și spanioli) și cealalaltă a regelui Swintina (fiul regelui Recared, primul monarh catolic din Spania).
Ambele piese sunt din aur încrustate cu safire, perle și alte pietre prețioase. Coroana lui Swintina a fost furată în 1921. Există, de asemenea, alte coroane mici și câteva cruci votive. În timpul descoperirii originale aveau curele, dar acestea au dispărut.
Pietrele prețioase găsite în Guarrazar aparțin unei tradiții iberice de prelucrare a metalelor care a început în preistorie. Aceste lucrări vizigotice sunt marcate de influența imperiului bizantin, dar tehnicile de încrustație a pietrelor au fost folosite în lumea germanică, stilul scrisorilor fiind de asemenea germanic.
Coroanele, în total, erau bizantine în forma lor și nu erau destinate să fie purtate. Cadou pentru Biserică, ele urmau să fie atârnate deasupra altarului, probabil în catedrala din Toledo și constituiau o ofrandă a suveranilor în momentul încoronării lor.
Coroanele votive ale comorii de la Guarrazar au fost probabil îngropate în anul 711 în timpul invaziei musulmane a Peninsulei Iberice, care a dus la distrugerea regatului vizigot.
