În materie de comploturi şi intrigi, Stalin a fost un mare maestru, neîntrecut. În 1922, Lenin era grav bolnav iar Stalin a profitat de această ocazie pentru a-l incita pe şeful poliţiei politice din epocă, Dzerjinski, pentru a-i spune bolnavului despre conduita brutală a lui Stalin privind comuniştii georgieni: informaţii care au provocat o asemenea enervare a lui Lenin încât acesta a avut trei atacuri cerebrale!
Lenin fiind slăbit, Biroul Politic al P.C. al U.R.S.S. i-a încredinţat lui Stalin responsabilitatea personală a regimului medical al bolnavului. Deşi Lenin putea la un moment dat să beneficieze de o activitate intelectuală regulată dar moderată, Stalin i-a impus contrariul, o inactivitate qvasi – totală: 10 minute pe zi pentru a-şi discta notele, nicio întâlnire, nicio veste din exterior, răspunsuri la întrebările sale respinse sistematic în timp etc. Acest regim de izolare, după cum au recunoscut apoi medicii, a accelerat de fapt sfârşitul lui Lenin, care a murit la 21 ianuarie 1924.
Dar Stalin se temea de medici… În 1934, profesorul Pletnev, celebru în epocă, era acuzat de „Pravda” că muşcase cu sălbăticie de sân pe una din pacientele sale, provocându-i o infecţie. Pe baza acestei acuzaţii absurde, doctorul şi alţi „ucigaşi sadici” au fost arestaţi şi acuzaţi de-a fi asasinat anumiţi membrii ai P.C. apoi au fost calificaţi ca fiind „de dreapta sau trotskişti” înainte de a fi împuşcaţi sau trimişi în gulag.
În 1951, Stalin a decis într-o zi de a se aresta un anume număr de medici eminenţi care îngrijiseră nomenclatura sovietică. Un an mai târziu, când medicul lui personal, Vinogradov a constatat o degradare a stării de sănătate a lui Stalin şi progresele arteriosclerozei creierului, dictatorul s-a neliniştit. Oare nu-i va cere să înceteze orice activitate?
Îi era clar, la mijloc era vorba de începutul unei maşinaţiuni. Vinogradov a fost arestat. Cine se ascundea în spatele lui pentru a-l manipula şi a-l elimina pe gloriosul lider al proletariatului?
„Ancheta” a fost încredinţată unui anume Ignatiev, vechi funcţionar al Partidului, disciplinat însă axat pe metode poliţieneşti neortodoxe. Mai târziu, i-a declarat lui Stalin: „Niciun medic nu a mărturisit”. Dar Hruşciov i-a cerut să găsească probe cât mai repede posibil…
Puternic „solicitaţi”, unii medici au „declarat” şi au strigat despre un complot „iudeo – terorist”: populaţia a început să se teamă de medici. S-a mers până acolo încât au fost închişi farmacişti. „Pravda” a denunţat la rândul său complotul „evreo – naţionalist – burghezo – internaţional” legat de o organizaţie creată de CIA.
La sfârşitul anului 1952 şi începutul lui 1953, s-au otrăvit mai multe persoane, dar în paralele, sănătatea lui Stalin era în declin.
La 5 martie 1953, acesta a murit. Iar la 4 aprilie un comunicat al Ministerului de Interne a anunţat reabilitarea tuturor medicilor arestaţi. Deşi unii au murit pentru un complot care nu a existat niciodată, în afară de creierul deranjat al „tătucului” de la Kremlin.