După a doua jumătate a sec. XVI, cronicile conchistadorilor au constituit principala sursă a istoricilor privind expansiunea spaniolilor în Lumea Nouă.
Mărturisirile actorilor descoperirii şi cuceririi Noii – Spanii reprezintă surse fundamentale pentru înţelegerea fenomenului. Este vorba de cele datorate lui Hernan Cortes (1485 – 1547), şeful conchistadorilor în Mexic. Între 1519 şi 1526 el a adresat cinci scrisori lungi regelui Spaniei, Carol Quintul în care trasează toate etapele cuceririi sale. Prima dintre aceste scrisori a dispărut astăzi, însă există una trimisă de municipalitatea din Vera Cruz, la care a contribuit fără îndoială şi Cortes.
Altă sursă importantă aparţine lui Juan Diaz, capelan al expediţiei lui Juan de Grijalva (1489 – 1527), care a mers în 1508 în Hispaniola (Hiti) şi în 1511 în Cuba. El este primul conchistador care a explorat coastele Mexicului, la 1 mai 1518. Unii spun că era din familia lui Diego Velazquez de Cuellar (1465 – 1524), care a fost guvernatorul Cubei din 1511 până la moartea sa (l-a însoţit pe Christofor Columb în a doua călătorie a sa în 1493). Diaz a scris după câte se pare înainte de a se îmbarca cu Cortes pentru cucerirea Mexicului.
În 1514, Bernal Diaz Del Castillo (1495/96 – 1584), a sosit în America, unde a participat la descoperirea Mexicului cu expediţiile lui Hernandez de Cordoba (1517) şi Juan de Grijalva (1518). Apoi, a luat parte alături de Cortes la cucerirea Mexicului şi la pacificarea şi colonizarea Noii Spanii. El a început redactarea cronicii sale către 1551 şi şi-a trimis manuscrisul în Spania în 1575. Acest exemplar a dispărut. Dar în prezent, există alte trei manuscrise ale cronicii lui Bernal Diaz, diferite unele de altele.
La sfârşitul sec. XV, Andres de Tapia a trecut în Indii, în 1517. A fost unul dintre cei mai importanţi căpitani ai lui Cortes în timpul cuceririi imperiului aztec. Nu se ştie când şi-a scris lucrarea, care se deschide cu plecarea conchistadorilor din Cuba şi se încheie cu capturarea lui Narvaez (între 1519 – 1520).
Panfilo de Narvaez (1470 – 1582) a fost cunoscut pentru că a condus două expediţii, prima în 1520 contra lui Hernan Cortes, apoi cea de-a doua, dramatică, în Florida în 1527 (unde a şi murit). Acest hidalgo spaniol a participat la cucerirea Hispaniolei şi a Jamaicăi, apoi l-a asistat pe Diego Velazquez de Cuellar (1465 – 1524) în cucerirea Cubei la 1511.
În faţa reuşitei expediţiei lui Hernan Cortes în Mexic, Velasquez s-a hotărât să-şi ia revanşa. Panfilo de Narvaez este promovat căpitan şi primeşte responsabilitatea unei expediţii în Mexic cu obiective multiple: arestarea lui Cortes şi trimiterea lui în Cuba apoi de a colonia Mexicul. Pentru asta, dispunea de forţe destul de impresionante: 20 de nave, o sută de călăteţi, între 600 şi 800 de pedestraşi (dintre care 80 – 90 archebuzieri şi 100 – 120 cu arbalete) şi între 12 şi 20 de tunuri.
În aprilie 1520, el soseşte în insula Sacrificiilor apoi debarcă la San Juan de Ulua. Crează oraşul San Salvador la 15 leghe de Vera Cruz. Trimite doi emisari pentru a-l întâlni pe Gonzalo de Sandoval (1497 – 1528), secundul preferat al lui Cortes în timpul cuceririi Mexicului. După ce l-a supus pe Montezuma (Moctezuma), Cortes l-a numit alguazil major în Villa Rica de Vera cruz.
Aşadar, solii lui Narvaez au plecat să se întâlnească cu el, primarul oraşului şi cu căpitanul Cortes. Sandoval i-a arestat pe cei doi mesageri şi i-a expediat lui Cortes la Tenochitlan, vechea capitală (huey altepetl) a imperiului aztec.
În acest timp, Panfilo de Navarez s-a instalat la Cempoala (sau Zempoala), un oraş foarte important din Regatul Totonac (în perioada mezo – americană), care se traduce prin „Douăzeci de ape”. Aici îi va primi pe trimişii lui Cortes, Bartolomeu de Olmedo şi Juan Velaquez de Leon, dar mai ales pe trimişii lui Montezuma al II lea, sperând că el va contribui la eliberarea împăratului aztec. A încercat mai ales de a-l sensibiliza pe Cortes explicându-le aztecilor că el este un trădător al regelui Spaniei. Şi-a pus chiar capul drept chezăşie.
Cortes a reacţionat şi l-a atacat pe Narvaez. În cursul luptei, Panfilo de Navarez a pierdut 11 oameni şi un ochi. A fost arestat şi închis la Vera Cruz (unde a rămas patru ani). Bernal Diaz del Castillo ni-l descrie astfel:
„Părea să aibă aproximativ 42 ani, era înalt, bine făcut, cu o faţă alungită, barbă blondă şi de un aspect agreabil. Cuvintele şi vocea sa erau sparte şi profunde, ca ieşind dintr-un subteran. Urca bine pe cal şi se zicea că este curajos (…). Deşi bogat, era foarte meschin. Şi-a pierdut ochiul în deruta sa. Avea obiceiul de a se exprima într-o manieră cu bun – simţ”.
Altă sursă se datorează lui Bernardino Varquez de Tapia (la sfârşitul sec. XV). Ajuns înLumea Nouă în 1514, a participat la expediţia lui Grijalva, apoi la cea a lui Cortes, având un post de foarte înaltă responsabilitate. El a scris despre activitatea sa între 1542 şi 1546.
Câteva date statistice sunt elocvente privind aceste documente valoroase. De pildă, ele conţin 263.680 de cuvinte folosite (Aguilar a folosit 7140; Cortes 72.000 din care 6250 pentru prima scrisoare, 18562 pentru a doua, 19.575 pentru a treia, 9112 pentru a patra şi 18.225 pentru a cincea); Bernal Diaz 170.000 cuvinte; J. Diaz 3030 cuvinte; A. Tapia 8100 cuvinte şi B.V. Tapia 3410 cuvinte.
Sursele au folosit 7 cuvinte cheie şi 8 cuvinte teme:
- Consquistador, conquista, conquistar.
- Descubridor, descubrimiento, descubrir (numai în sensul descoperirii unei ţări, unui pământ),tomar (în sensul de a lua în posesie un pământ).
- Rescate, rescatar (troc, schimb).
- Poblador, poblar (în sensul de a coloniza).
- Fundar (a fonda un oraş).
- Pacificacion, pacificar.
- Paz şi querra.
- Oro şi plata.
- Rey (contabilizat sub toate celelalte forme ale sale: majestad, Carlos V, real etc.).
Dios (dar şi Fecioară, Sfinţi, Santiago, credinţă, messă, creştin, creştină, botezat, convertire, confesiune, diavol, demon, infern, blasfemie, miracol, predicţie).
