Sunt convins că omul care era aşezat pe sol meditând la viaţă şi la sensul ei, accepta înrudirea cu toate creaturile şi recunoştea unitatea cu universul lucrurilor, infuzând în fiinţa sa adevărata esenţă a civilizaţiei.
[…]
Din abordarea indiană a vieţii apare o mulţime de libertate: o dragoste puternică şi profundă pentru natură, un respect pentru viaţă, o credinţă îmbogăţită într-o Putere Supremă, precum şi principiile de adevăr, de onestitate, de generozitate, de corectitudine şi de fraternitate, bazate pe relaţiile pământeşti
