Analizând atenuarea undelor seismice în mantaua terestră, un seismolog american a revelat graţie primului model 3D de acest gen, existenţa unui rezervor de apă la fel de voluminos ca Oceanul Arctic în profunzimile Terrei.
Anomalia sau atenuarea undelor este foarte puternică, sub Asia de est, corespunzând apei care a fost pompată în mantaua inferioară. De obicei, pentru a studia ceea ce se petrece sub picioarele noastre, seismologii procedează la măsurarea vitezei undelor seismice. Dar numai aceste date de viteză, nu permit de a se face distincţia între variaţiile datorate temperaturii sau compoziţiei mediului traversat. Pentru a depăşi această problemă, există o metodă: de a analiza felul în care undele se amortizează de la sursa lor.
Datele de atenuare furnizează seismologilor o informaţie asupra unei rigidităţi a unei regiuni, în funcţie de temperatura sa şi de cantitatea de apă pe care ea o conţine. A lua cunoştinţă simultan de vitezele unei unde şi de atenuările pe care ea le suportă în timpul propagării sale permite astfel de a determina dacă o anomalie este datorată temperaturii sau prezenţei apei.
Michael E. Wysession, profesor de ştiinţe terestre şi planetare la Washington University din St. Louis, ajutat de Jesse Lawrence, unul dintre vechii săi doctoranţi, au analizat datele a 80.000 de unde plecând de la peste 600.000 de seismograme.
La început, profesorul a identificat zonele bine cunoscute unde tavanul oceanic alunecă spre centrul Terrei. Apoi, sub Asia, el a observat o regiune unde undele sunt puternic amortizate, deşi slab oprite. “Apa diminuează puţin viteza undelor. Multă amortizare şi puţină încetinire, asta corespunde foarte bine predicţiei că există apă”, argumentează el. Nu am observat-o încă niciodată, dar modelele propun ceea ce Nysession numeşte anomalia de la Beijing. Combinând volumul acestei anomalii cu faptul că roca poate să conţină circa 0,1% apă, se descoperă că echivalentul unui Ocean Arctic s-ar ascunde sub picioarele noastre.
