În urmă cu 65 de milioane de ani, un singur parametru s-ar fi putut schimba pe Terra, iar acesta era de ajuns. De fapt, este cel mai analizat de fizicieni, cel mai studiat şi disecat, dar mai puţin cunoscut. Vorbim despre gravitaţie.
În vremea dinozaurilor, garavitaţia era mai slabă decât astăzi. Toate obiectele, toate fiinţele vii aveau o greutate mai mică decât ar fi avut azi.
Dar acum 65 de milioane de ani, gravitaţia a crescut brusc !
Dinozaurii au devenit prea grei, au fost incapabili de a se adapta şi au murit. În schimb, mamiferele puternice şi agile în raport cu dimensiunea lor au supravieţuit, ca şi reptilele, deoarece au apărut într-o epocă mult anterioară când gravitaţia era foarte puternică. De asemenea, păsările au supravieţuit, pentru că prin creşterea gravitaţiei aerul a devenit mai dens şi astfel, în mod paradoxal, le-a facilitat zborul.
Gravitaţia nu este imuabilă, G, constanta de gravitaţie nu este de fapt o constantă, ea se mută din când în când. Este elementul care a fost abandonat mult prea repede.
Ipoteza variaţiei G a fost evocată în 1937 de astronomul Dirac. Este clar însă că anumite constante universale nu sunt atât de constante. De exemplu, viteza luminii. Măsurătorile recente arată în mod clar faptul că ea scade cu timpul.
Nu există nicio dovadă că G este invariabilă ! Dacă G variază cu o miime de zecime din valoarea sa în o sută de ani, în 65 de milioane de ani, G s-ar fi putut multiplica sau diviza prin… 65! Şi chiar dacă G a rămas efectiv neschimbată timp de secole, asta nu ar dovedi nimic.
În unele regiuni, de pildă, Pământul nu s-a mişcat de secole, înaintea unui mare cutremur de pământ, apoi cu atât mai mult nu se va mişca. De ce nu ar face la fel şi gravitaţia ?
În plus, este evident că G nu este peste tot în Univers la fel. Dacă G ar fi avut aceeaşi valoare peste tot în Univers, planetele extra-solare pe care le-am descoperit nu ar fi putut să existe. Unele planete gazoase gigantice care au de mai multe ori masa lui Jupiter gravitează în jurul stelei lor în câteva zile.
Dacă în jurul acestor planete, G ar avea aceeaşi valoare ca aici, acestea ar fi foarte aproape de soarele lor şi deci ar trebui să se… evaporeze. Dar s-a demonstrat că valoarea lui G depinde de direcţia pe care o luăm în Univers. Invariabilitatea G este un mit!
Dinozaurii au pierit datorită schimbării bruşte a gravitaţiei, tot aşa cum apa a dispărut de pe Marte, evaporându-se, după ce planeta şi-a pierdut din gravitaţie.
Timp de 5 miliarde de ani, de la naşterea ei, gravitaţia s-a tot modificat pe planeta noastră, a suferit modificări independente de Terra şi de fiinţele care o locuiau. A fluctuat!
În unele momente, gravitaţia a devenit mai puternică, alteori mai slabă, iar aceste variaţii au fost bruşte. În urmă cu mai mult de 240 de milioane de ani, reptilele au apărut pe suprafaţa planetei noastre, când exista o gravitaţie aproape egală cu cea de astăzi.
Când ea s-a diminuat, acum cca 240 de milioane de ani, au apărut dinozaurii. Aceştia s-au adaptat la o gravitaţie slabă şi au putut să atingă dimensiuni gigantice prin care şi-au asigurat dominarea planetei, lăsând reptilele târâtoare să trăiască alături de ei.
Dar în urmă cu aproximativ 65 de milioane de ani gravitaţia a crescut brusc, iar dinozaurii au fost incapabili să se adapteze la această schimbare, pentru care au dispărut în masă. Metabolismul lor nu a mai putut suporta noua gravitaţie.
De ce au supravieţuit reptilele terestre? Doar pentru că s-au născut înaintea dinozaurilor! Altfel spus, ele au apărut într-un moment în care gravitaţia era mai puternică decât în timpul supremaţiei dinozaurilor. Ele sunt deci adaptate la o gravitaţie mai puternică decât cea care a prevalat în timpul dinozaurilor.
În timpul apariţie reptilelor, gravitaţia a fost probabil mai puternică decât în epoca dinozaurilor. Este probabil ca scăderea gravitaţiei la suprafaţa planetei să fi permis creşterea dinozaurilor. Reptilele adaptate la o gravitaţie puternică nu au avut totuşi de suferit de o diminuare a greutăţii la suprafaţa Terrei. Ele au coexistat deci în mod natural cu teribilii saurieni!
Iar când gravitaţia a urcat brusc, acum 65 de milioane de ani, reptilele erau deja adaptate şi au supravieţuit acestui şoc uluitor. Păsările au supravieţuit şi ele, pentru că din punct de vedere morfologic, sunt mai uşoare, în scopul de a putea zbura.
Densitatea păsării este scăzută. În mod paradoxal, creşterea gravitaţiei a favorizat viaţa păsărilor. Aerul, este mai greu în apropiere de sol, dar atmosfera devine mai densă şi, este mai uşor de a zbura. Pentru păsări, este o nemaipomenită oportunitate de a zbura şi de a se deplasa mai uşor. Gravitaţia le-a ajuat deci esenţial. Păsările au profitat de acest eveniment neaşteptat!
Nu însă şi reptilele! În timpul dinozaurilor, nu prea era vânt, care este o consecinţă a schimbărilor climatice. Din cauza lui, reptilele înaripate nu au supravieţuit.
Creşterea gravitaţiei a însemnat şi scăderea nivelului oceanului planetar (apa avea mari dificultăţi de a se ridica din adâncuri şi din rezervoare subterane), dar şi o redistribuire a resurselor alimentare ca o consecinţă a acestui fapt. Apa cântărea mai greu, acum, iar volumul global de apă a scăzut. Animalele care trăiau în ea au avut enorm de suferit. Astfel s-au stins marile reptile marine! Ca şi nenumărate alte specii… În profunzimile oceanelor, rechinii au supravieţuit. Balenele şi delfinii au mecanisme speciale pentru căile lor respiratorii şi nu sunt zdobiţi de presiunile mari din abisuri.
Insectele şi arachnidele au apărut înainte de dinozauri, deci erau obişnuite cu o gravitaţie mai mare, prin urmare nu au avut nicio problemă pentru a supravieţui.
Plantele şi arborii au fost şi ei afectaţi de gravitaţia scăzută din timpul dinozaurilor, care le-a permis să atingă mărimi care azi ni s-ar părea fantastice. Dacă teoria meteoritul fatal ar fi fost exactă, nu înţelegem de ce după ce norii care au acoperit suprafaţa Pământului s-ar fi risipit, arborii nu şi-ar fi putut relua treptat mărimea gigantică originală! Şi nu s-a întâmplat!
Great article.