Julienne era sora faimosului breton Bertrand du Guesclin (1320 – 1380), conetabil de Franţa şi de Castillia, o femeie religioasă care făcea parte din ordinul Benedictinilor.
În 1370, fratele său războinic, pe care regele Carol al V-lea tocmai îl numise conetabil în octombrie în semn de preţuire pentru faptele saşe glorioase de arme, îi vâna pe englezi pentru a-i alunga din Franţa. Contrar obişnuinţelor cavaleriei franceze, nu proceda la campanii de anvergură, ci prefera să recucerească metodic provincii întregi, asediind castel după castel. Îi vâna pe englezi în Normandia, în Guyenne, în Saintonge şi Poitou.
Frumoasa lui soră era călugăriţă la Pontorson, când un căpitan englez, pe nume Felleton, a încercat să pună stăpânire peste acest loc în timpul nopţii. Soldaţii lui Felleton ridicau deja scările şi intrau în tăcere pe ferestre în camera unde locuia Julienne. Soţia conetabilului dormea profund.
Trezită cu o sperietură zdravănă, Julienne a luat repede în mână o spadă şi a fugit pe fereastră, împingând trei englezi care au murit din cauza căderii… Sora lui Du Guesclin a ţipat şi a dat alarma. Imediat au venit întăriri şi duşmanii au fost nevoiţi de a se retrage, dar fără a renunţa totuşi la planul lor.
A doua zi, conetabilul s-a dus la Pontorson şi l-a întâlnit pe Felleton în fruntea soldaţilor săi. Fără să stea pe gânduri, l-a atacat şi l-a făcut prizonier.
Această aventură a mărit prestigiul familiei Du Guesclin şi a făcut din pioasa Julienne o eroină demnă de faima fratelui său. Apoi, ea a trăit la abaţia Saint – Georges la Rennes. A murit în 1405, la vârsta de 72 de ani.
