Gavrilo Princip era un student sârb din Bosnia-Herțegovina, care își zicea naționalist iugoslav. S-a născut la 25 sau 28 iulie 1894.
Din 1911 a aderat la un club de tineri ai uniunii popoarelor, o organizație antinaționalistă și anticlericală. Apoi s-a alăturat organizației Tânăra Bosnie (Mlada Bosna). Făcea deci parte din conjurații care pregăteau un atentat contra Arhiducelui Franz-Ferdinand, moștenitorul tronului austro-ungar, în timpul vizitei sale oficiale la Sarajevo, capitala Bosniei-Herțegovina, la 28 iunie 1914.
Imperiul austro-ungar care conducea după tratatul de la Berlin din 1878 administrația Bosniei-Herțegovina, posesiune turcă, anexase țara în 1908 nemulțumind Rusia, care se considera ca protectoare a slavilor în Europa. Dar această criză nu a avut urmări, căci Rusia nu avea mijloacele necesare unei intervenții armate după ce a suferit o înfrângere în fața Japoniei și a aliaților săi, Franța și Regatul Unit al Marii Britanii.
La 28 iunie 1914, tânărul Gavrilo Princip l-a ucis pe Arhiduce și pe soția sa ducesa de Hohenberg cu un revolver. Probabil că ucigașul a fost condus din umbră de Mâna neagră, organizație secretă având ramificații în armată și ministerele sârbești.
Arhiducele se căsătorise cu femeia visurilor sale, o cehoaică (și nu o membră a familiei suverane) și nu-și ascundea simpatiile slavofone. Împă
ratul Franz-Joseph având 84 ani, Franz-Ferdinand se putea urca pe tron de la o zi la alta.
El le oferise populațiilor slave din imperiul său – majoritar mai numeroase decât germanii și ungurii – aceleași drepturi ca cele ale populațiilor germane și maghiare și cu siguranță o mare autonomie. Acest lucru nemulțumea Budapesta cât și anumite medii politice și militare de la Belgrad care doreau să unească sub egida unei singure Serbii pe slavii din Sudul (Iugoslavia) Europei în detrimentul Imperiului austro-ungar cum se petrecuse cu regatul Sardiniei și populațiile italiene.
Acest eveniment, în contextul relațiilor internaționale tensionate din acea perioadă, a avut repercursiuni neașteptate care au determinat guvernul austro-ungar de a declanșa la 28 iulie 1914 un “război preventiv” care se va extinde rapid în unul european și apoi mondial, care se va numi “Marele Război”, datorită sistemelor de alinață care au legat puterile din epocă: Serbia s-a alăturat Rusiei, care era aliată cu Franța și Regatul-Unit. Austro-Ungaria era la rândul său aliată cu Germania, prima putere europeană (care era aliată cu Imperiul Otoman) și Italia.
Datorită vârstei sale tinere, Gavrilo Princip nu putea fi condamnat la moarte în Austro-Ungaria.
El a murit de tuberculoză în timpul încarcerării sale în fortăreața de la Theresienstadt (astăzi Terezin în Republica cehă) la 28 aprilie 1918.
Relele condiții de detenție (într-o perioadă în care a funcționat blocada economică mulți oameni au suferit de foame), au dus la îmbolnăvirea lui Princip. Era încarcerat într-o celulă fără acoperiș, la discreția zăpezii și a ploilor, ceea ce i-a agravat foarte repede sănătatea. De asemenea, paznicii săi l-au ținut sub tensiune și l-au umilit constant.
A fost considerat ca un erou în Iugoslavia lui Tito, după cum “arăta” o placă comemorativă a actului său de la Sarajevo, aflată pe locurile atentatului, care îl descrie ca “un luptător pentru libertate”. Această placă a fost însă distrusă de armata Bosniei în timpul războiului din fosta Iugoslavie. Placa actuală, instalată la sfârșitul anului 1990, vorbește despre “atentat”.
Princip a afirmat: “Sunt un naționalist iugoslav, aspirând la unificarea tuturor slavilor din Sud (yugoslavii), și nu mă interesează ce formă va avea statul nostru, știu doar că el va fi eliberat (independent) de Austria.”
Mașina lui Franz-Ferdinand, uniforma sa pătată de sânge și arma lui Princip, sunt astăzi vizibile la muzeul militar din Viena (Austria). Glonțul care l-a ucis pe Arhiduce este expus în partea dedicată muzeului din castelul Konopiste, în Republica cehă unde locuia Arhiducele și familia sa.
Chiar și astăzi, asasinatul înfăptuit de Princip este considerat de populațiile sârbe, muntenegrene și macedonene un act de curaj, de adevărat patriotism. În Serbia, Bosnia, Muntenegru și Macedonia multe străzi poartă numele său, Gavrilo Princip.
Marian Deaconu
