Gravorul Giovanni Battista Piranesi s-a născut în Mogliano Veneto, aproape de Treviso, care aparţinea pe atunci Republicii Veneția, la 10 aprilie 1720.
În plăci sale gravate, Piranesi reușește să aducă un omagiu Antichităţii. Izolând și amplificând elementele arhitecturale, el adaugă la lucrările sale de gravură o dimensiune dramatică care reflectă ideea lui despre demnitatea și măreția Romei.
Este fiul lui Angelo, un cioplitor în piatră, și al Laurei Lucchesi. Un frate, Angelo, l-a iniţiat în latină cât și în bazele literaturii antice.
În 1735, Piranesi a început să studieze arhitectura la unchiul său Matteo Lucchesi, inginer la Delle Acque Magistrato de Venise, Giovanni Antonio Scalfarotto, pictor recunoscut, apoi s-a format în gravură la Veneția la Carlo Zucchi.
În 1740, s-a mutat la Roma, după ambasadorul venețian, Marco Foscarini. Aici, şi-a continuat ucenicia în gravură cu Fellice Polanzoni, dar mai ales cu Giuseppe Vasi care-l învață procesul de corodare. A început, de asemenea, realizarea de decoruri de teatru la frații Valeriani și începe să graveze.
Peste trei ani, Piranesi a publicat prima serie de plăci intitulată Prima parte de arhitectură şi perspectivă și a efectuat o scurtă excursie la Napoli. La Roma, a lucrat cu Carlo Nolli la Planul Tibrului şi a publicat seria de planşe Diferite vederi din Roma antică și modernă.
În 1745 s-a întors la Veneția, unde a început sa lucreze la faimoasa sa serie Carceri (Penitenciare imaginare). Este vorba de șaisprezece universuri create în timpul unei febre. Afișarea arhitecturii și a utilajelor de construcții deturnate din maşinării de tortură, lumile lui Piranesi lasă să te cuprindă senzaţii între oroare și o mare curiozitate. Amețeală, lipsa de repere cunoscute, labirinturi în trei dimensiuni, toate astea reînnoiesc noțiunea de infinit, la fel de traumatizant în raport cu exteriorul pentru cel care este încarcerat.
Doi ani mai târziu, Piranesi a revenit la Roma, unde a început seria minunată intitulată Vederile Romei, care va avea o mare influență asupra arhitecţilor, pictorilor, sculptorilor și gravorilor francezi din epocă. Pentru ei, aceasta devine un repertoriu veritabil de forme. De fapt, Piranesi face o retranscriere a Antichității transformată de imaginația lui, folosind încadrări speciale, făcând un fel de regie magnifică şi operând cu contraste violente de lumină și umbră. El va efectua, de asemenea, seria Antichităţi Romane în timpul Republicii.
În 1748, după o scurtă revenire la Veneția, şi-a stabilit un studio la Roma. A publicat Antichităţi Romane în timpul Republicii și primilor împărați şi a lucrat cu Giambattista Nolli la Noul Plan al Romei.
Între 1749-1750, a publicat prima versiune a Carceri în paisprezece planşe (fără numerele II și V), precum şi diverse lucrări de arhitectură, perspectivă și grotesc la Giovanni Bouchard. Un an mai târziu, a publicat seria Splendoarea Roma.
În 1752, Piranesi s-a căsătorit cu Angela Pasquini și a publicat Recolta diferitelor vederi ale Romei apoi, peste un an, „Trofeul lui Augustus Ottaviano”.
În 1756, Piranesi a publicat primul dintre cele patru volume de Antichități Romane şi a devenit membru de onoare al „Societății de anticari din Londra.” Doi ani mai târziu, s-a născut fiului său Francesco.
În 1761 s-a mutat la hotelul Tomati și a publicat versiunea finală a Carceri și Minunăţia arhitecturii romane. A fost numit academician, un titlu binemeritat.
Piranesi are un adevărat cult pentru Roma, care îi domină gândurile, viața şi-i orientează ambițiile și greșelile legitime. Opera sa prolifică este dedicată minunăţiei acestui oraş în toate domeniile artistice (arhitectură, decor, arheologie, gravură).
Cunoscut pentru temperamentul său de foc, artistul a lucrat din greu și nu suporta să fie deranjat. Capabil de furii violente, Piranesi se arăta de neclintit faţă de marea viziune pe care o avea pentru demnitatea artistului, libertatea sa cu privire la şefii dezamăgitori și respectarea cerută de munca sa. A propus un nou concept de artist prin afirmarea individualităţii sale și a rolului său în societate.
Piranesi a criticat hegemonia Greciei dar a apărat teoria originii etrusce a artei greceşti susţinând caracterul național și original al artei romane. Se va angaja în polemici violente pentru a sprijini ideile sale. Pe parcursul acestor ani, toată opera lui Piranesi este realizată pentru apărarea acestor teorii, măreția Romei antice.
În ultimele sale planşe, artistul nu mai pune accent pe monumente, care de-acum se pierd la orizont, având ca vedere finală Colosseumul, monumentul gigantic care apare ca deschiderea unui crater dispărut.
În 1777, deja bolnav, a făcut o călătorie în Paestum pentru a studia templele grecești ale căror proporții armonioase contrazic teoriile sale. Piranesi a murit la vârsta de 58 de ani, la Roma, la 9 noiembrie 1778.
