Hanatul bulgar de la Volga a fost unul dintre statele moștenitoare ale primului hanat bulgar. Se găsea în zona de confluenţă a fluviilor Volga și Kama, între secolele VII-XIII până în 1236-1238, dată la care capitala Bolgar (numită şi Bulgar) a fost distrusă de Hoarda de aur.
Deoarece niciuna dintre scrierile bulgare din acea vreme nu a rămas până azi, cele mai multe informații cu privire la Bulgaria de la Volga le avem din surse arabe, persane, indiene și ruse, chiar dacă unele informații sunt furnizate de săpături arheologice.
Se crede că teritoriul Bulgariei de la Volga a fost populată în principal de popoarele fino-ugrice. Bulgarii au plecat din regiunea Azov în jurul anului 660, comandaţi de Kotrag, fiul lui Kubrat (acesta i-a învins pe avari şi a creat în 632 Vechea mare Bulgarie, recunoscută după doi ani de către Bizanţ).
Ei au ajuns în zona de la Idel-Ural în secolul VIII, unde au devenit treptat populația dominantă în secolul următor.
Cei mai mulţi cercetători sunt de acord că bulgarii de pe Volga au fost supuşi influenței khazarilor. Unificarea politică a regiunii a început la sfârşitul secolului al IX-lea, iar capitala a fost stabilită la Bolghar, la 160 km sud de oraşul modern Kazan. Cei mai mulți cercetători se îndoiesc, însă, că statul şi-ar fi putut afirma independența înainte de distrugerea imperiului khazarilor de către Sviatoslav I (zis Sviatoslav cel viteaz, fiul lui Igor din Kiev) în 965.
O mare parte a populației din regiune era de origine turcă asemeni bulgarilor, de origine fino-ugrică ca maghiarii sau de origine slavă.
Islamul a fost adoptat ca religie de stat atunci când hanul Almuch (sau Almos) a luat numele de Jaffar. Ibn Fadlân a fost apoi trimis de califul abbasid Al-Muqtadir în 922-923 pentru a stabili relații și să aducă profesori de drept islamic pentru bulgarii de la Volga, cât şi pentru a-i ajuta la construirea unui fort și unei moschei. Religiile creștine sau păgâne au continuat însă să fie practicate!
Controlând cursul mijlociu al Volgăi, bulgarii controlau o parte a rutelor comerciale dintre Europa și Asia. Alte oraşe importante ale bulgarilor de la Volga au fost Bilar, Suar, Qașan și Cükätaw. Orașele moderne precum Kazan și Yelabuga au fost create ca o cetăţi de frontieră ale Bulgariei de la Volga.
Principatele rusești din vest constituiau principala ameninţare militară pentru bulgari. În secolul al XI-lea, țara a fost devastată de mai multe raiduri ruseşti. Apoi, la începutul secolului al XII-lea și al XIII-lea, conducătorii din puternicul principat Vladimir-Suzdal (care a succedat Rusiei kievane), în special Andrei I (Bogoliubski) şi Vsevolod al III-lea (Vladimirski), s-au arătat nerăbdători să-și apere orașele de la frontiera de est jefuite sistematic bulgari. Din cauza acestei presiuni exercitată constant de ruşi dinspre vest, bulgarii au fost forțați să-şi mute capitala de la Bolghar la Bilar (cunoscut în cronici ca Marele Oraş).
În septembrie 1223, după ce i-a învins pe prinții din Rus Galich, Kiev, Smolensk (hanatul cumanilor) și Chernikov și armatele cumanilor în bătălia de la Kalka, o avangardă a armatei a lui Genghis Han sub comanda lui Subotai (şef al „poporului renilor”) și Jebe (unul dintre cei patru câini feroce), a intrat în Bulgaria de la Volga, în apropiere de Samara, dar a fost învinsă în bătălia de la Kernek de o coaliţie formată din bulgari, ruși și mordvei.
Mongolii s-au întors însă în 1229, cu o armată de 20.000 de oameni, i-au învins pe bulgari și au început ocuparea văii Ural. Câțiva ani mai târziu, în 1232, cavaleria mongolă a ocupat partea de sud a Başchiriei și sudul Bulgariei de la Volga.
În 1236, forțele mongole conduse de Batu (fiul cel mai mic al lui Genghis Han) au asediat și au pus stăpânire pe Bilar, Bolghar, Suar, Cükätaw, iar Bulgaria de la Volga a devenit parte a Hoardei de Aur. Țara a fost împărțită în mai multe principate, fiecare dintre ele devenind un vasal al Hoardei de Aur, în ciuda unei anume autonomii. În 1430, s-a fondat hanatul din Kazan care curând a devenit cel mai important dintre principatele bulgare.
Potrivit unor istorici, peste 80% din populația țării a fost ucisă în timpul invaziei. Ţăranii au fost forțaţi să părăsească ținuturile de stepă. Cea mai mare parte s-a stabilit de-a lungul râului Kama și în zonele adiacente în nord (care corespund teritoriilor moderne Chuvashia și Tatarstan).
Zona din jurul Kazanului, care a fusese istoric ocupată de populaţia fino-ugrică mari în urmă cu câțiva ani, a devenit noul centrul al culturii bulgare și miezul populației tătare.
Zonele meridionale și de stepă ale Bulgariei de la Volga au fost ocupate de cumanii nomazi și de mongoli; dezvoltarea agriculturii a suferit un declin sever. De-a lungul timpului, orașele principatului bulgar au fost reconstruite și au devenit centre comerciale și meșteșugărești ale Hoardei de Aur.
