Textele biblice evocă Heliopolis ca fiind On din Nord. Oraşul poseda numeroase temple, din care unul dedicat lui Atum, divinitatea protectoare a localităţii.
Această divinitate avea drept animale sacre anghila şi ihneumonul. Preoţii aveau pe cap o reprezentare a zeului pe care l-au creat. La origine, el a ieşit din apele primordiale pe o colină de nisip. Şi a venit din el-însuşi.
Legenda afirmă că el a dat naştere unui cuplu primitiv de zei, Chou şi Tohenis, care i-au pus în mişcare pe Geb şi Nut: respectiv aerul şi umiditatea, pământul şi cerul.
Dar aici trebuie să stabilim o diferenţă. Celelalte cupluri născute din Geb şi Nut, Isis şi Osiris, Seth şi Nephtys sunt zei locali şi nu personificări mitologice ale elementelor cosmice. Atum chotnianul, a fost eclipsat dar nu înlăturat de Re, Soarele.
Heliopolis a avut un cleraj foarte repede, care de la răsăritul istoriei a fondat una din şcolile teologice cele mai remarcabile din Egipt. Teoriile heliopolitane s-au răspândit repede în ţară ca fluidele şi au inundat marele fluviu.
Platon şi Eudox, au călătorit în Heliopolis fiind fascinaţi de ceea ce au văzut. Dar azi, nu a mai rămas mare lucru din acest superb oraş antic al regalităţii. Se descoperă câteva vestigii…Pe aici a trecut însă şi sfânta familie, Feciaora Maria şi pruncul Iisus Christos, care au stat la umbra unui copac pentru a se odihni (se numeşte „copacul Fecioarei”). Este un loc de înaltă spiritualitate, o poartă simbolică foarte importantă.
Noul oraş Heliopolis a fost fondat în 1905 şi este astăzi un cartier rezidenţial al capitalei Cairo.
