Este denumirea grecească a uneia dintre cele mai vechi divinităţi egiptene, zeul şoim HR, al cărui nume înseamnă probabil “Cel care este deasupra” sau “Cel care este departe”. Cultul lui Horus vine fără îndoială din preistorie, căci lista regală a papirusului de la Torino califică drept Supravieţuitorii lui Horus regii legendari care guvernau Egiptul după domnia zeilor. La începuturile epocii istorice, şoimul sacru este figurat pe paleta regelui Narmer şi de atunci va fi constant asociat cu monarhia faraonică.
Un zeu complex
Horus este un zeu cu multiple faţele, încât ne întrebăm dacă nu desemnează de fapt divinităţi distincte:
- El este şoimul celest al cărui ochi drept este Soarele şi ochiul stâng Luna. Sub acest aspect va primi un cult la Nekhen, Hierakonpolisul grecesc.
- La Heliopolis, era venerat atât ca Horahkty, Horusul Orizontului concurent cu Ra. El era soarele dimineţii însă şi soarele serii. În “Textele Piramidelor”, regele defunct resuscită sub această aparenţă de şoim solar. Printr-un sincretism frecvent în religia egipteană, Horakhfy a sfârşit prin a fuziona cu demiurgul heliopolitan, sub forma de Ra-Horakhfy.
- În mitul osirian, în fine Horus este fiul lui Osiris şi al lui Isis. Osiris, asasinat de fratele său Seth, este readus la viaţă în timpul unei uniuni, graţie eforturilor conjugate ale lui Isis şi Nephtys. Din această uniune miraculoasă se naşte Horus Copilul, pe care grecii îl vor numi Harpocrate, sau Harsiesis, Horus fiul lui Isis.
Pentru a răzbuna moartea tatălui său Osiris, Horus îl înfruntă pe unchiul Seth, îl bate şi primeşte tronul egiptului ca moştenire. De unde şi supranumele său de “răzbunător al tatălui său.” De altfel el este primul dintre faraoni după tatăl său. În acest timp, legitimitatea va fi neîncetat contestată de Seth. În timpul bătăliei cu acesta, Horius şi-a pierdut ochiul stâng, care însă va fi reconstituit de către Thot. Numit Udjat, acest ochi, pe care egiptenii îl purtau sub forma unei amulete, poseda însuşiri magice şi profilactice.
Spre deosebire de Seth, care reprezintă violenţa şi haosul, Horus încarnează ordinea şi, faptul că şi faraonul, este unul dintre garanţii armoniei universale. Dar nu trebuie totuşi să reducem teologia complexă a egiptenilor la o concepţie dualistă a Binelui şi a Răului, căci, într-un alt mit, Seth este auxiliarul indispensabil al lui Ra în lupta sa nocturnă contra şarpelui Apophis. Binele şi răul sunt aspecte complementare ale creaţiei, amândouă fiind prezente în orice divinitate.
Oricare ar fi aspectul şi rolul său (şoim celest, zeu creator sau fiul lui Osiris), Horus este zeu dinastic prin excelenţă. De la Narmer, regele poartă numele zis de Horus. Este vorba de un prim element a titulaturii faraonice, de ren maa, nume autentic prin care faraonul îşi defineşte natura. Sub primele trei dinastii, numele de Horus se înscria într-un triunghi supranumit pasărea sacră, serekh, al cărui registru inferior reprezintă faţada stilizată a palatului regal. Semnificaţia de serekh este evidentă: regele în palatul său este Horus terestru, la urma urmei încarnarea zeului şi a succesorului său legitim pe tronul Egiptului. Începând cu Kheops, titulatura regală a crescut cu un alt titlu, numele de Horus de aur, dar a cărei interpretare este totuşi incertă.
Cei patru fii ai lui Horus
Sunt divinităţi inferioare reprezentate pe vase canope. Ele sunt: Amset (cu cap de om), Hapi (cu cap de babuin), Duamutez (cu cap de şacal) şi Kebehsenuf (cu cap de şoim).
Seth şi Horus, o luptă fără sfârşit
Lui Horus, fiu şi moştenitor al lui Osiris, îi revine de drept coroana Egiptului. Dar Seth, gelos, se bazează pe forţă. Horus, împins de mama sa Isis, convoacă tribunalul zeilor pentru a regla divergenţele. Acesta va fi prezidat de Ra, în timp ce Thot ţine rolul de grefier.
Se scurg 24 de ani totuşi fără ca dezbaterea să progreseze. Chiar tribunalul este împărţit între partizanii regalităţii legitime (ai lui Horus), şi Ra care vede în Seth apărătorul său perpetuu contra lui Apophis (zeul şarpe care este duşmanul lui Ra dintotdeauna). Dezbaterile au însă nevoie de un aviz exterior. Este deci rolul lui Neith, zeiţa din Sais, reputată pentru înţelepciunea sa infinită, căreia i se adresează Thot. Răspunsul său nu are nicio ambiguitate: coroana revine lui Horus. Dar pentru a nu-l penaliza pe Seth, Neith propune de a i se oferi zeiţele Anat şi Astarte ca soţii.
Tribunalul este mulţumit cu această soluţie, în timp ce Ra rămâne sceptic. Horus nu-i oare prea tânăr pentru a-şi asuma conducerea regatului? Isis, exasperată de amânări, propune de a se deplasa dezbaterile la Heliopolis în faţa lui Atum şi Khepri. Seth, furios, se opune şi ordonă ca dezbaterile să se facă în absenţa lui Isis. Nu a luat însă în calcul tenacitatea zeiţei…
Ea a intrat în incinta tribunalului sub trăsăturile unei tinere femei frumoase care a atras atenţia lui Seth. Cei doi au început să converseze. Tulburat de atâta frumuseţe, Seth a făcut propuneri compromiţătoare, recunoscând legitimitatea filială a lui Horus! Apoi Isis şi-a dezvăluit identitatea… Lovitura de teatru l-a lăsat pe Seth fără voce. Ra a considerat că acesta a fost foarte imprudent, că s-a confesat fără precauţii unei necunoscute. Astfel coroana a revenit lui Horus chiar din mâinile lui Ra.
Dar Seth, etern gelos, nu pare decis de a rămâne acolo. Îi propune lui Horus jocuri sportive. Printre ele, o probă acvatică în care cei doi zei se transformă în hipopotami. Cel care va putea rămâne cel mai mult sub apă va deveni rege. Dar Isis, care urmăreşte îndeaproape mişcările fiului său, perturbă întrecerea şi atrage nemulţumirea celor doi protagonişti: cei trei zei se dedau unor lupte violente.
Ra, disperat de a asista în fine la o reconciliere îi invită de a face pace în timpul unui banchet. Dar şi de data asta, luptele se multiplică fără încetare. Seth chiar va merge până acolo încât va încerca de a-l feminiza pe Horus pentru a-l face nedemn de putere în ochii celorlalţi zei masturbându-se în faţa nepotului său.
Osiris, rămas tăcut, intervine şi pune în discuţie tribunalul. Ca zeu al vegetaţiei, el ameninţă de a-i lăsa pe egipteni fără hrană. Zeii, covârşiţi de atâta autoritate, nu întârzie de a da un verdict favorabil lui Horus. Nici Seth nu este uitat. Alături de Ra, el devine „cel care urlă în cer” pentru a-şi face loc lângă zeul creator.
Cei şase zei – regi sunt: Ra, Shu, Geb, Osiris, Horus şi Thot (nesigur).
