Peninsula Crimeea, scăldată de Marea Neagră şi de Marea de Azov a avut şi are o foarte mare importanţă strategică. Ea a fost leagănul a numeroase populaţii din stepă care s-au succedat în acest spaţiu de-a lungul timpului. Printre altele, aici au locuit anticii tauri, sciţii, cimerienii, sarmaţii, roxolanii, goţii, hunii, bulgarii, khazarii, pecenegii, cumanii, alanii, mongolii din Hoarda de Aur şi tătarii.
La sud s-au stabilit, venind dinspre mare, grecii antici, romanii, grecii bizantini deveniţi pontici, ruşii, armenii, evreii karaimi, veneţienii, genovezii şi turcii otomani.
Este posibil, dar nu s-a probat, ca numele peninsulei să vină de la cimerienii antici (kimmerioi în greacă înseamnă „locuitori de margini”). Dar vechii greci o numeau Tauris, iar mai târziu Taurida (sau mai complet Chersonesa Taurică) după numele tribului tauri.
Majoritatea lingviştilor susţin că peninsula Crimeea îşi trage numele de la oraşul Qirim (astăzi Stary Krym) care a servit drept capitală în epoca Hoardei de Aur (secolele XIII – XIV). În limba tătară qi-rim înseamnă „colina mea”.
În secolul VII î.e.n., majoritatea cimerienilor au migrat spre Anatolia şi Balcani, sub presiunea primilor indo-europeni: sciţii (sau saceii). Câteva grupe de cimerieni s-au refugiat în munţi, unde au trăit sub numele de taurieni („poporul taurului” în greceşte).
Pe coaste, grecii antici (în special ionienii) au fondat colonii, printre care Teodosia (la sud-est) şi Cersonesos (la sud-vest, în apropiere de Sevastopol), creată de marinarii din Hercalea Pontica (secolul VI î.e.n.). Încet încet, Crimeea s-a integrat lumii greceşti iar taurii au dispărut la sfârşitul secolului IV î.e.n., odată cu ultimul lor rege Sauromates al VI-lea din Bosfor.
Peninsula a rămas elenistică timp de 17 secole. Ea a trecut succesiv sub suzeranitatea regatului greco-scit al Bosforului, apoi sub cea a regatului din Pont, ambele regate fiind centrate pe strâmtoarea Kerci (estul Crimeei).
Către anul 110 î.e.n., regele din Pont, Mithridate a pus stăpânire pe Crimeea, chemat de grecii din regiune care erau ameninţaţi serios de către sciţi. Dar în anul 66 î.e.n., el a fost învins definitiv de către Pompei, pe fluviul Eufrat. Apoi s-a refugiat în Crimeea, în oraşul său Panticape (fondat pe malul european al Bosforului cimerian de coloniştii greci din Milet). După moartea lui, regiunea a trecut progresiv sub stăpânirea romană însă din punct de vedere cultural a rămas sub influenţa culturii greceşti.
Jumătatea de Sud a Crimeei a rămas mult timp greco-romană. Restul peninsulei a fost ocupată de goţi şi alani în anul 250. Este posibil ca vechea fortăreaţă Teodoros, situată în sud-vestul Crimeei ( la 21 km est de Sevastopol) să fi fost fondată de către aceste popoare barbare.
Populaţia gotică din Crimeea a subzitat timp de mai multe secole, cu propia sa limbă, gotica de Crimeea, dar goţii şi alanii au fost progresiv elenizaţi, adoptând limba greacă şi religia creştină ortodoxă. Multă vreme, Crimeea s-a numit şi Goţia!
După ce a fost o vreme sub dominaţia khazarilor, la începutul secolului IX, autoritatea bizantină a organizat Sudului Crimeei într-o temă (provincie civilă şi militară): tema de Cherson (Klimata).
În 1204, când Constantinopolul cădea în mâinile cruciaţilor occidentali din cea de-a patra cruciadă (formându-se Imperiul latin de la Constantinopol), veneţienii s-au refugiat şi au cucerit porturile Cembalo, Caulita, Lusta, Soldaia şi Caffa (Teodosia) în timp ce tema a trecut sub dominaţia imperiului grec din Trebizonda (care i-a succedat Imperiului Bizantin).
În jumătatea de Nord a peninsulei Crimeea s-au succedat numeroase popoare: hunii (376), bulgarii (sec.V), khazarii (sec.VIII), ruşii kievieni (secolele X-XI), pecenegii (1016), cumanii (1050-1171), tătarii şi de asemenea mongolii (1237).
În 1235 Imperiul grec din Trebizonda a recucerit porturile de la veneţieni, pentru a le ceda în scolul XIII genovezilor. În această perioadă, în Peninsulă s-a menifestat şi o prezenţă armeană semnificativă, care a înălţat numeroase biserici şi mănăstiri.
În 1362, imperiul Bizantin a recuperat tema Teodoros având drept capitală Doros. Regele Ioan Al V-lea Paleologul a încredinţat-o unuia dintre părinţii săi, Demetrios Paleologul Gavras. Descendenţii acestuia au fondat apoi Statul grec ortodox qvasi independent (Principatul din Teodoros), care va dispărea după 23 de ani de la căderea Constantinopolului (1453) şi după 14 ani de la prăbuşirea Trebizondei (1461), sub loviturile nimicitoare ale turcilor otomani aliaţi cu tătarii. Regele Alexandru Teodoros a pierit în luptă în decembrie 1475 şi fosta temă a devenit o provincie otomană, în care grecii pontici şi armenii erau de-acum minoritate.
