Leucada (în greceşte Lefkada) este o insulă ioniană care a purtat mult timp numele de Sfânta Maura. Se găseşte la nord de Itaca şi de Kefalonia şi are o suprafaţă de 305 km2 şi o linie de coastă de 117 km. Culmea sa cea mai înaltă, muntele Stavrota, atinge 1158 m.
Principalele sale oraşe sunt capitala (care poartă numele insulei), Nydri şi Vassiliki (porturi la insulele Meganissi şi Kefallonia. Principalele activităţi din insulă sunt agricultura (ulei şi vin), creşterea animalelor şi turismul.
În greaca veche insula se numeşte Leukas sau Lefkada. În Evul Mediu se numea Sfânta Maura (Aya Mavra), până în sec. XIX, când şi-a reluat vechiul nume.
Lefkada este o insulă muntoasă, cu vegetaţie bogată în partea de est şi în cea de nord. A fost legată de continent din care multă vreme a fost o peninsulă. Malurile ei estice sunt dulci, la adăpost de vânt şi punctate ici – colo cu insuliţe verzi, dintre care cele mai renumite sunt Skorpios, Madouri şi Sparti. Regiunea orientală este verde. Aici se găsesc sate mici de pescari, ca Ligia şi Nikiana, şi Nidri, unul dintre locurile cele mai frecventate de pe insulă.
Arheologul german Dorpfeld, a scos la lumina zilei ruinele unui oraş preistoric şi morminte circulare din aceeaşi perioadă. El a fost convins că această era patria lui Ulysse.
Coastele de vest ale insulei sunt însă abrupte şi intercalate cu plaje de nisip aurit, foarte frumoase.
Lefkada îşi datorează numele de la stâncile care formează falezele sale din cretă albă care se găsesc în sudul insulei: capul Doamnei sau saltul Lefkadei (72 de metri înălţime).
În oraşul Lefkada casele din lemn sunt pictate, construite în partea de jos a unui golf natural, în nordul insulei în apropiere de canalul care separă continentul. Reţeaua rutieră permite de a face turul insulei.
Legenda spune că în Antichitate, pentru a se vindeca de o iubire rănită profund, oamenii se aruncau de pe înălţimea saltului Leufkadei în mare. Dacă nu mureau, erau vindecaţi de dragoste. Conform mitologiei, poetul Sappho s-ar fi ucis acolo din cauza lui Phaon (renumit pentru frumuseţea sa).
Insula a fost ocupată din Neolitic. Au fost descoperite urme ale ocupării myceniene. Corintienii au colonizat insula în sec. VII î.e.n. şi au fondat un oraş nou, Lefkas, capitala de azi.
În 650 î.e.n., au început construirea unui pod pentru a uni insula cu Grecia continentală. La acea vreme, insula era compusă din mai multe oraşe autonome.
Insula Lefkada a participat la cele două războaie cu perşii: a trimis trei nave şi 8000 de oameni la bătălia de la Salamina în 480 î.e.n. Între 431 – 404 î.e.n., Lefkada a sărit în ajutorul Corintului în timpul războiului Poloponeziac.
În 340 î.e.n., împreună cu Atena, insula a luptat împotriva macedonenilor lui Filip al II-lea. După înfrângerea Atenei, Lefkada a intrat sub dominaţia Regatului Macedonia. Apoi a trecut sub cea a lui Pirus.
În 198 î.e.n., Lefkada a fost invadată de romani şi a devenit o provincie romană de la Nicopole la Epir.
În epoca bizantină, insula a aparţinut provinciei Ahaia. Atunci a cunoscut un mare număr de atacuri piratereşti. În jurul anului 1300, contele Ioan I Orsini de Cephalonia a dobândit insula prin căsătoria lui cu Maria, fiica despotului Epirului Nichifor I Doukas. A construit un castel, Agia Mavra, pe marginea canalului care separă insula de continent. Acest fort i-a dat noul său nume insulei: Agia Mavrau sau Sfânta Maura.
După ce a fost condusă de diverse dinastii, Lefkada a fost ocupată de turci de la 1479 la 1684. Ulterior, insula a fost cucerită de trupele veneţiene comandate de Morosini, în cursul Războiului din Morea. Începând cu acest moment, istoria sa o urmează pe cea a Insulelor Ionice. La acea vreme capitala Lefkadei era un important centru economic şi maritim.
Influenţa veneţiană a rămas încă foarte marcată în arhitectura oraşelor. După Tratatul de la Paris din 1815, Lefkada este ocupată de britanici, care au construit câteva monumente şi o excelentă reţea rutieră încă utilizabilă în zilele noastre. Insula a participat la Războiul de Independenţă al Greciei.
Unirea cu Grecia a avut în fine loc la 21 mai 1864, după o jumătate de secol de dominare britanică.
Lefkada posedă numeroase atracţii turistice, printre care multe mânăstiri şi biserici (biserica Agios Ioannis Antzoussis, biserica Apariţiei Fecioarei Maria, biserica Panogia Hodeghetria etc.), muzee (de pildă, muzeul gramofoanelor) etc.
