Leonidas la Termopile este un tablou realizat de pictorul francez Jacques-Louis David (1814) în stilul baroc. Început în 1800, finalizarea sa a fost întreruptă de ordinele picturilor regimului napoleonic, urmând să fie reluat în 1814. Pictura face parte din colecțiile picturilor franceze din muzeul Luvru din Paris.
Leonidas la Termopiles, pictură de Jacques-Louis David, 1814, muzeul Louvre Paris, sursă Wikipedia.Titlul tabloului Leonidas la Termopile se referă la o bătălie celebră a războaielor medice, în care s-au luptat grecii împotriva dominației Imperiului persan, la începutul secolului V î.e.n.
David a avut ideea încă din 1799 sau 1800, dar nu a abordat cu adevărat această lucrare dificilă până în 1812, deoarece ordinele lui Napoleon Bonaparte au avut prioritate; tabloul a fost finalizat în octombrie 1814. Inițial destinat unui amator, contele Sommariva, lucrarea a rămas de fapt în atelierul pictorului. Luvru a dobândit-o la 17 aprilie 1826, de la prima vânzare postumă a operelor sale.
În 480 î.e.n., perșii caută să invadeze Grecia și trebuiau să treacă prin defileul stâncos de la Termopile („Porțile fierbinți”). După mai mult de două zile de luptă, perșii erau disperați de a trece când Efialtes din Trachis (fiul lui Eurydemus din Malis), un trădător, le-a arătat soldaților persani conduși de regele Xerxes cel Mare (Xerxes I) o cărare peste munți la sud de Termopile care ducea tocmai în spatele taberei militare a forțelor grecești conduse de regele Leonidas (membru al familiei Agiade, al treilea fiu al regelui Anaxandridas al II-lea) pentru a fi luați prin surprindere.
Leonidas i-a trimis imediat de acolo pe aliații săi și a păstrat alături de el 300 de luptători spartani dintre cei mai viteji. În fața lor se aflau acum 210.000 de soldați perși dornici de a invada Grecia! Neînfricatul rege Leonidas a condus o rezistență eroică (1 contra 1000 conform estimărilor) și eroii spartani s-au sacrificat până la ultimul permițând ca prin acest sacrificiu să acorde timpul necesar de a fi evacuate populațiile locale și să pregătească riposta împotriva invadatorilor asiatici.
În centru lucrării lui David este Leonidas, gol și înarmat (scut rotund mare, armură și cască de șef) așezat pe o stâncă, cu piciorul stâng îndoit; în dreapta, Agis, cumnatul său, își pune coroana de flori pe care a purtat-o în timpul sacrificiului de dinaintea bătăliei; orbul Eurytus, condus de un hilot (sclav spartan), ține o suliță.
În extrema dreaptă, o trupă de spartani avansează la sunetul trâmbițelor (chiar deasupra). Soldații se echipează cu arme sau scuturi, alții se îmbrățișează înainte de moarte. La stânga, un soldat se agață de stânca falezei pentru a grava cu arma sa expresia „cei care vor merge la Sparta, să spună că suntem morți pentru a ne supune legilor sale“. Personajele din compoziție sunt foarte numeroase.
Decorul combină elemente naturale (frunziș, la stânga și copac, la dreapta, stânci) și umane (altar dedicat lui Heracles, eroul prin excelență, în centru, navele persane în fundal). Cerul este întunecat în partea de sus și mai clar în partea de jos.
Leonidas este omologul grec al Sabinelor, o pictură semnată tot de David ale cărei dimensiuni sunt apropiate și care prezintă o bătălie faimoasă a legendei romane cu o mulțime de soldați aglomerați în prim plan, Romulus, care are ca și Leonidas o armă, cască de șef și scut rotund. Un alt punct comun pentru ambele lucrări este reprezentarea nu a cursului luptei, ci un moment în care acțiunea este suspendată. Leonidas la Termopile nu reprezintă lupta, ci pregătirea ei.
Deși David era pictorul curții și deservea prin opera sa Imperiul, de multe ori oscila între pictura oficială și pictura istorică. Lucrarea nu aparține unei serii speciale, ci se vrea omologul grec al Sabinelor. Ludovic al XVIII-lea a ales să le cumpere împreună.
Pictura lui David a fost terminată în contextul Campaniei din Franța și a primei abdicări a lui Napoleon I și a fost foarte bine primită în timpul primei sale expoziții. Unii artiști sau cunoscători au remarcat faptul că David a abordat forme comune pentru a picta greci, națiune a frumuseții prin excelență, sau că regele Leonidas se află în afara acțiunii și că nu a existat niciun fel de acțiunea principală asupra căreia spectatorul ar putea să se concentreze. Această lucrare este ultima sa lucrare pictată în Franța; este un preludiu al exilului în Belgia, care a intervenit câteva luni mai târziu, și al neoclasicismului delicat legat de această perioadă.
Toate detaliile provin din lucrarea Călătoria lui Anacharsis scrisă de starețul arheolog și numismatul Jean-Jacques Barthélemy; Leonidas este reprezentat după o medalie antică. Compoziția asimetrică evidențiază o anumită teatralitate cu trei mari grupuri de personaje (fără o mare unitate în spatele conducătorului); expresiile și mișcarea (soldatul din stânga jos) consolidează această etapă.
David a făcut mai multe schițe, la început, Leonidas a fost văzut de la trei sferturi, grupurile erau și mai confuze, fundalul era închis de pietre; în 1813, a făcut un desen în creion negru, foarte aproape de compoziția finală, dar încă a făcut modificări: copacul din dreapta va avea mai puțin frunziș, astfel încât să vedem caravana care fuge. Compoziția are forma unei frize antice pe orizontală.
Leonidas este static și parcă resemnat în fața destinului său, fără pasiune, fără mișcare, așteaptă moartea; este aproape abstract și corespunde idealului de frumos, este o scuză a Greciei și a virilului gol (nudul eroic). Linia este fină și culorile sunt luminoase în ceea ce privește personajele, mai terne pentru decor. Acest lucru creează un contrast, întărit de lumina care evidențiază personajele. Contrastele, rocile din stânga și din dreapta, ca și sulițele și coroane de laur, pun de fapt în valoare un punct de fugă foarte ironic: bărcile persane, războinicii nu pot deci scăpa de luptă. Stilul rămâne foarte neoclasic pentru această lucrare.
