Camorra s-a aliat cu Giuseppe Garibaldi (1807-1882), care s-a inspirat din Revoluţia franceză şi a contribuit decisiv la expulzarea din Italia a casei de Spania a Bourbonilor care domnea atunci peste regatul celor două Sicilii.
După unificarea Italiei în 1870, s-a încercat fără succes de a-i integra pe comunişti în forţele de poliţie. Dar Camorra avea deja alte scopuri şi terioriza ţara. La începutul sec. 20, domnea cu autoritate peste Napoli. În fine, în 1911, condamnarea la moarte a multor camorrişti a slăbit-o serios, pentru a slăbi în 1922, sub guvernul fascist al lui Benito Mussolini.
După cel de-al Doilea Război Mondial însă, Camorra a reînceput să renască şi să capete forma sa de astăzi. Şederea forţată a lui Lucky Luciano la Napoli, şeful Cosa Nostra din S.U.A., a contribuit spectaculos la dezvoltarea fenomenului criminal local care este Camorra, în special trecând de la traficul ilicit local la cel internaţional.
Camorra s-a aliat cu clanurile din Marsillia pentru contrabanda cu ţigări. Acum, ea nu mai avea însă structura verticală care o caracteriza în secolele precedente. Ceea ce a slăbit-o în luarea deciziei pentru direcţia afacerilor în faţa Cosa Nostrei din Sicilia. Ea s-a constituit într-o constelaţie de clanuri mai mult sau mai puţin legate între ele.
În 1970, Raffaele Cutalo (supranumit Profesorul), încarcerat pentru crimă la puşcăria din Poggioreale, a încercat de a-şi realiza proiectele. El a vrut să structureze Camorra ca o organizaţie alăturată unui loc geografic pentru a regla afacerea cu droguri. Astfel s-a născut Nuova Camorra Organizzata, însă această organizaţie a cunoscut o puternică opoziţie din partea Nuovei Famiglia.
