Mafia americană a ajutat mai mulţi oameni politici, fie făcând presiuni asupra unei părţi a populaţiei (imigranţi italieni, sindicalişti) pentru a o obliga să voteze după dorinţa sa, fie plătind mari sume de bani pentru campaniile electorale.
Unul dintre primii oameni politici ajutaţi de Mafie astfel a fost Don Balsamo. Antonio Marinella a devenit primarul New York-ului în 1905… Mai târziu, Luciano l-a ajutat pe Roosvelt pentru a ajunge preşedintele SUA în 1932 şi Giancana, care era în contact cu Joe Kennedy, l-a ajutat pe fiul acestuia, John, pentru primăriile democrate ale alegerilor preşedenţiale americane în 1960.
Dar Mafia a avut legături şi cu CIA, încă din timpul lui Lucky Luciano. În 1950, CIA a protejat şi spălat în numele luptei anti-comuniste vechi nazişti cât şi traficanţi de droguri, în special pe francezul de origine corsicană Etienne Leandri, vechi colaborator refugiat în Italia şi om de-al lui Lucky Luciano, care îl reprezenta faţă de CIA şi s-a întâlnit de mai multe ori cu directorul său Allen Dulles, obţinând astfel anularea condamnării la 20 de ani de muncă forţată care au fost pronunţat contra lui la Eliberare, ceea ce i-a permis de a reveni în Franţa unde a desfăşurat, până la moartea sa, activităţi de intermediere pentru vânzări de arme şi contracte petroliere.
Aceste legături s-au perpetuat, între altele, cu Samuel Mooney “Momo” Giancana, în timpul tentativei de puci împotriva lui Fidel Castro în 1962 şi în fine cu Santo Traficante junior care a participat la nimicirea Filierei Franceze.
Deşi Mafia a încercat şi a colaborat cu CIA, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu FBI-ul, care a declanşat o adevărată luptă anti-mafie, foarte dură şi nemiloasă. Eliot Ness şi Incoruptibilii săi au fost mult timp duşmanii lui Al Capone şi chiar au reuşit să-l destabilizeze până l-au distrus, în 1931.
Graţie lui Thomas Dewey şi Fiorello La Guardia, Capone a putut fi închis 10 ani, ca şi Lucky Luciano, iar Vito Genovese să fie exilat în Italia. La această luptă s-a alăturat şi Senatul SUA, formând o comisie senatorială privind Mafia (Kefauver). Senatorii au audiat numeroşi mafioţi, printre care Willie Moretti, Sam Giancana, Jackie Cerone, dar nu au reuşit să-l audă pe primul ministru, Frank Costello.
Joe Valllachi a fost primul mafiot care a trecut de partea Justiţiei, în 1963. Era un soldat din famiilia Genovese care se temea foarte mult de generaţia care urca vertiginos. Un alt celebru colaborator este Tommaso don Masino Buscetta, boss mafiot sicilian care în 1982 s-a decis de a colabora cu Justiţia. Nu prea mai avea multe de pierdut, căci şefii săi, Tano Badalamenti şi Stefano Bontate erau morţi cât şi cei doi fraţi ai săi, fiul său şi mai mulţi prieteni de-ai lui.
Un altul, Sammy The bull Gravano era faimosul consigliere al lui John Gotti a fost condamnat pentru uciderea lui Paul Pauli Castellano în 1985.
Conexiuni internaţionale
Legăturile între cele două mafii înrudite cea americană şi Cosa Nostra sunt foarte puternice, mai întâi graţie relaţiilor între sicilieni şi sicilieni emigraţi în SUA ca familiile Balsamo şi Ferro sau Luciano şi Viizzini. În 1957, familia Luciano a organizat o conferinţă la Palermo, unde s-au adunat şefii celor două mafii: Luciano, Costello şi Genovese pentru americani, Genco Ruso, Badalamenti şi Greco pentru sicilieni.
Aceste legături există permanent şi, cu traficul de droguri, ele s-au întărit enorm ducând la asociaţii puternice ca Tano Badalamenti cu Carlo Gambino şi Santo Trafficante junior, Stefano Bontante cu Paul Castellllano şi Anthony Tony Ducks Corallo sau chiar Salvatore Catalano, şeful sicilienilor din New York împreună cu John Gotti şi Aniello Dellacroce.
