Marcel Chirnoagă, graficianul român al mileniului

In memoriam

Extraordinarul grafician Marcel Chirnoagă s-a născut la Buşteni (Prahova) în 17 august 1930. A abolvit Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti, în 1952.

Dar, cum marea sa pasiune este grafica, i s-a dedicat, renunţând la meseria de matematician probabilist. Debutează în presă cu desene în 1948, iar din 1953 expune la expoziţiile oficiale de grafică şi sculptură din ţară şi din întreaga lume.

Lucrările sale, unanim apreciate pretutindeni, reprezintă rodul unei imaginaţii uluitoare şi o putere de creaţie desăvârşită.
A privi creaţiile lui Marcel Chirnoagă este ca şi cum ai călători spiritual printr-un univers miraculos, plin de leit-motive mitologice şi de frământări.

Este o lume dură, violentă, cu monştrii şi oameni aflaţi într-o situaţii disperate. Obsesia marelui artist a fost şi a rămas omul, fiinţa care a adus orori şi splendoare pe planeta noastră.

Cum de ati trecut de la matematică la grafică?

Da. Au fost mulţi artişti care şi-au schimbat profesia. Ca să vorbim numai de celebrităţi. Numitul Gaugain a fost contabil până la 40 de ani, după care, l-a apucat pictura şi pictură a făcut. Van Gogh, a fost şi popă, predicator, protestant, până la apucat şi pe el pictura. Eu am fost şi “ajutat” de dosar… având eu un dosar pe dos, din punct de vedere comunist…

Nu corespundeaţi?

Cum să vă spun, sunt nepotul unui criminal de război, generalul Chirnoagă. Motiv pentru care am trecut şi eu pe la puşcărie, am fost judecat şi condamnat. M-au bătut bine ca să mărturisesc că sunt agentul lui unchiul meu. După care, ca matematician, n-am găsit post din cauză de dosar. Am găsit post la meteorologie şi după 7 ani, când m-am reciclat meteorolog, am învăţat şi fizică atmosferică…şi desenam între timp, dar fără nicio convingere că am talent. Desenam ca să mai câştig un ban în plus, mai publicam în nişte gazete, în nişte reviste.

Când aţi fost convins?

Am fost obligat să demisionez de la meteorologie deoarece am fost avertizat că doreau să mă dea afară, tot pe bază de dosar, şi-atunci am demisionat, ca să nu-mi mai lege o tinichea de coadă, cum era obiceiul: când dădeai pe unul afară, îi mai puneai o tinichea de coadă. Şi-am ajuns membru al Uniunii Artiştilor Plastici şi pe la 35 de ani mi s-a urcat la cap că am vocaţie… Şi m-am reciclat din nou pe gravură, pe artă. Aşa că am fost un fel de „întârziat mintal”!

De ce aţi abordat ca tematică monştrii şi mitologia? V-au pasionat foarte mult?

M-a pasionat o problemă morală a binelui şi răului, şi-n toate artele, şi-n arta creştină, răul nu a putut să fie recunoscut decât dacă i s-a dat un chip. Şi s-au inventat dracii în arta creştină, şi iadul… În alte mitologii, tot soiul de zmei, balauri, iele şi moroi, cum le zice în Maramureş. Şi atunci, am vrut să fac o imagine a răului. Asta a fost o preocupare de-a mea.De-aia m-am ocupat să ilustrez şi Apocalipsa, şi Infernul lui Dante, pentru că binele, ca imagine, e mai banal: îngeraşi, nişte sfinte zâmbitoare. Maica Domnului cu pruncul, aşa…iar răul este mai spectaculos. Vedeţi şi pictura aia murală nemaipomenită de la Suceviţa în care se văd trei artişti care au lucrat la pictură cu scara lui Iacob. Unul a făcut îngeraşi, care i-a făcut oarecum cu şablonul şi inexpresivi, şi altul pe evlavioşi… şi ăla nu avea canon şi şi-a dat drumul la imaginaţie şi a făcut nişte draci de toată frumuseţea. Nu un drac banal, cu coarne, cu coadă, cu picioare de ţap. Nişte draci, nişte monştrii absolut minunaţi! Ei, asta a fost preocuparea mea: să prezint imaginea răului. Eu consider că arta este un mod de comunicare…toate artele sunt un mod de comunicare şi am vrut să spun că trebuie să ne ferim de răul din lumea asta. N-am vrut să-l sperii pe privitor, cum nici ăia care au făcut dracii nu au vrut să-l sperie pe bunul creştin, ci am vrut să-l avertizez cum e răul şi de ce să se ferească.

Opera dumneavoastră este influenţată de anumiţi autori?

Eu zic că de foarte mulţi autori, începând cu Goya, cu nişte mexicani revoluţionari, Jose Clemente Orosco şi din arta românească, eu zic că mă înrudesc cu Paciurea, care a făcut himere, a făcut tot soiul de personaje mitologice.
Cum apreciaţi arta românească de azi. Există o evoluţie?
Există o evoluţie într-o direcţie cu care eu nu sunt de acord. Ceea ce se întâmplă cu arta din lumea întreagă… Există o criză în artă: că este vorba de literatură, de muzică, de poezie, de cinematografie…

Este o criză la nivelul creaţiei?

O criză la nivelul creaţiei, o criză de credinţă în creaţia cu pricina. Şi atunci, filmele pe care le vedem,dacă nu sunt stupide, sunt banale. Literatura pe care o cititm este banală. A trecut epoca marilor romane, a trecut epoca amrilor poeţi, nu numai în ţara noastră. Şi-acum: teoria globalizării. Ne-am globalizat la blugi, ne-am globalizat la automobile, dacă ne globalizăm şi la artă, s-a dus dracului arta.

Nu înseamnă mai multă comunicare?

Din contră. Dacă eu încep să mă exprim ca americanul, şi americanul se exprimă ca japonezul, şi japonezul ca elveţianul, şi elveţianul ca franţuzul, şi toţi exprimăm acelaşi lucru, nu mai avem ce spune. Pentru că imităm unii pe alţii. Şi începând din secolul trecut, cu cubismul, cu abstracţionismul, cum îi zic eu, arta nefigurativă, când iese din sectorul decorativ, cume este covorul ăsta al lui bunică-mea. Când iese din sectorul decorativ, nu mai exprimă nimic. Şi artistul trebuie să aibă ceva de spus, şi trebuie să aibă cui să spună. Şi ca să fie convingător şi seducător, trebuie să ştie cum s-o spună. Trebuie să ştie gramatică dacă scrie literatură, trebuie să ştie gramatică muzicală dacă face muzică şi trebuie să ştie meserie dacă face artă. Dacă nu ştie treaba asta, face nişte obiecte- protestez împotriva termenului de artă abstractă – pentru că o pânză cu nişte pete de culoare pe ea este un obiect. O sculptură care nu semănă cu obiectele făcute de Dumnezeu este un obiect. Şi este tot ce se poate mai concret. Un desen care nu reprezintă nimic este un obiect. Este un non sens să-i zicem artei abstracte când nu este niciun efort de abstractizare în arta asta. Punct.

Care este rolul artistului în societate?

Arta a ajuns un soi de distracţie pentru îmbuibaţii care nu mai au altă peocupare în afară de afacerile lor decât să se distreze. Şi atunci, arta asta,mai mult sau mai puţin globalizată, este un mod de distracţie, mai mult sau mai puţin costisitoare.

Care este mesajul operei dumneavoastră?

Este un mesaj moral. Să reprezint răul, ca cei care văd să înţeleagă că eu recunosc răul şi vreau să îl arăt şi lor. În arta noastră populară există măştile din Maramureş, din Vrancea, care sunt demonice… Şi aşa cum mascatul nu vrea să-l sperie pe cel care îl primeşte şi vrea să-i arate chipul răului, ca cel care vede chipul răului, vede masca, să refuze răul şi să se simtă posesorul binelui, aşa vreau şi eu.

Cum a fost receptată opera dvs. în străinătate?

Eu pot să spun că sunt cel mai răspândit artist din România. Am o producţie mare. cum fac gravură, am imprimat mai multe exemplare şi am vreo 30.000 de exemplare răspândite în străinătate, începând cu SUA, Rusia, China, Europa, Belgia, Italia, Franţa. În Italia, Belgia şi Japonia a fost receptată mai bine decât în alte ţări pentru că piaţa asta de artă este o monstruozitate care se face, ca pentru orice produs, cu publicitate, de ani de zile.

În mass-media românească este reprezentată foarte bine arta?

Nu. Nu, din păcate. După 89, UAP, dând faliment, nu mai are revista Arta. Fenomenul acesta se întâmplă şi în late ţări. Revistele de artă nu se vând. La nivelul expoziţiilor, este aceeaşi criză.

Ce şanse are un artist nou?

Vai de capul lui! Trebuie să se apuce de publicitate, să-şi găsească o slujbă ca să poată trăi. Artiştii tineri sunt victime, ca în toată lumea. Doar 1% au şansa să se afirme.

Cum decurge o zi din viaţa dvs.?

Cum să decurgă? Greu. Soţia este pictoriţă. Se vinde greu. E o problemă cu bugetul. Şi având în vedere că bugetul culturii este de 66 de ori mai mic decât bugetul ministerului de finanţe (data am luat-o din ziar), aceasta este atenţia care se dă culturii. Şi vreau să mai spun că singurul domeniu în care ţara noastră nu e subdezvoltată este arta: fie că este vorba de muzică, de artele plastice. Este singurul domeniu care este batjocorit după Revoluţie, mai rău ca înainte. În materie de artă palstică, suntem printre cei mai buni din Europa. Noi cu polonezii, cu sârbii, cu cehii, suntem în frunte. Şi bulgarii sunt foarte buni în comparaţie cu drăguţii de capitalişti. Am rămas cu mentalitatea sănătoasă că arta este un sistem de comunicare. Trebuie să am ceva de comunicat şi să ştiu să comunic.

Sunteţi nemulţumit de situaţia actuală din ţară?

Normal. Sunt un om normal. Consider că am fost minţit de guvernele de după Revoluţie, când mi-am făcut iluzii şi s-au dus dracului iluziile.

Ce mesaj doriţi să transmiteţi pentru tineret?

Să se ţină de treabă, să nu se gândească la procopseală, care este una dintre nenorocirile societăţii noastre actuale. Începând cu categoria de oameni politici, continuând cu cei care au cât de cât autoritate, toţi se gândesc la procopseală, cât mai repede. Şi-atunci, mesajul meu pentru cei care vin după noi este să creadă în binele pe care îl fac pentru omenire, pentru neamul nostru, pentru contemporani, pentru prieteni şi pentru oamenii iubiţi. Să creadă că are un rost ceea ce fac şi să facă după credinţa asta.
Vă mulţumesc foarte mult.

Interviu realizat de Marian Deaconu

N. red.- Am luat acest interviu marelui grafician, care între timp a trecut în Eternitate, pentru revista Destine adevărate. Maestrul m-a primit cu cea mai mare bunăvoinţă, jovial, în atelierul lui de lângă Piaţa Amzei. Un spaţiu plin de amprenta artistului de geniu, aparent haotic însă extrem de plăcut ca şi gazda. A vorbit deschis, cu umor de cele mai multe ori, destins, ca de obicei, fără să-şi caute cuvintele. Era absolut fascinant.
Consider că era de datoria mea să republic această mărturie, o restituire obligatorie pentru cultura noastră. Am avut acest imens privilegiu ca Marcel Chirnoagă să mi se destăinuie şi am trăit momente de adevărată spiritualitate alături de acest artist plastic uriaş, un gravor advărat pe care vă invit să-l descoperiţi.