Cea mai veche lojă cunoscută era cea din Edimburg care a fost fondată de William de Saint Clair în 1599 în Scoţia. Între 1652 şi 1696, în Anglia existau 30 de loje. Printre ele, cele mai importante erau Aberdeen Lodge creată în 1670 şi la Melrose Lodge creată în 1614. În 1701, a fost fondată loja din Alnwich şi în 1705 loja din York.
În 1717, patru loji londoneze s-au reunit şi au format prima Mare Lojă. Acest grup va fi mai târziu numit, informal, Modernii. Puţin mai târziu s-a format o altă Mare Lojă, grup numit informal Bătrânii. Sehisma astfel creată prin publicarea primelor constituţii, a fost rezolvată prin reunirea celor două Mari Loji sub numele de Marea Lojă Unită a Angliei (United Grand Lodge of England) în 1813.
Separarea a fost cauzată prin publicarea primelor constituţii şi prin faptul că ele autorizau iniţierea non – creştinilor. Dar în 1813 s-a pus totul de acord în Constituţii. Francmasoneria contemporană se bazează, pentru majoritatea obedienţelor, pe constituţiile reverendului James Anderson (ianuarie 1723) şi, pentru o parte, pe cele ale lui Lawrence Dermott (Ahiman Rezon, 1751).
Există o mare varietate de moduri de a practica ritualul. Totuşi, majoritatea lojelor încearcă de a urma un ritual stabilit, fie cel de York (popular în SUA), sau cel canadian (care este într-o oarecare măsură de combinare de rituri urmate de Bătrâni şi Moderni).
