Istorie

Marea Unire (III)

0 7
5.00 avg. rating (99% score) - 1 vote

                                                                                          In memoriam Ștefan Lache

                                                              Prof. Univ.dr. (n.01.10.1932- d. 14.02.2018)

 

La 15/28 noiembrie 1918, Consiliul National Român convoacă Congresul General al Bucovinei, care s-a ținut în Sala Sinodala (sala de marmură) a Palatului Mitropolitan din Cernăuți, sub președinția lui Iancu Flondor. Congresul a votat în unanimitate, cu sprijinul majorității reprezentanților germani și polonezi , Unirea cu România.

Pentru România începe o noua epocă !

Iuliu Maniu, foto German Federal Archives, sursă Wikiperdia.

La 7/20 noiembrie 1918, Consiliul Național Român din Transilvania, înștiințează consiliile naționale din toate comitatele locuite de români, ca în termen de 12 zile să își desemneze reprezentanții la Marea Adunare. Sosesc la Alba –Iulia  delegații din 80 de orașe și 5 000 de sate.

La dezbaterile care au avut loc, a apărut și varianta autonomiei, puternic combătuta de către Alexandru Vaida – Voevod, care s-a pronunțat pentru integrarea imediată a Transilvaniei în viața de stat a României. Varianta autonomiei- argumenta Vaida –Voevod- reprezentând un argument împotriva românilor la viitoarea Conferința de pace. Propunerea fostului deputat în Parlamentul de la Budapesta a fost acceptată de majoritatea participanților.

Alexandru Vaida – Voevod, sursă Wikiperdia.

De asemenea în cuvântarea sa, Iuliu Maniu, a  arătat ca  Adunarea Națională a fost convocată pentru a se pronunța asupra unui singur punct, Unirea tuturor românilor.

Cifra exactă a participanților nu poate fi stabilită de nimeni, din relatările vremii rezultă că ar fi fost între 80.000 și 200.000 de oameni. Relevantă  este descrierea unui memorialist: “Cât cuprindea  ochiul, numai om și om în continuă mișcare “.

Trebuie să recunoaștem că, Marea Unire, nu a fost rezultatul războiului României alături de Antanta, ci mai de grabă, consecința a două evenimente, greu de anticipat la începerea războiului : căderea țarismului și destrămarea monarhiei austro-ungare.

Marele merit al făuririi României Mari, revine, în primul rând, românilor din provinciile anexate: Basarabia, Bucovina și Transilvania.

Sursă foto Segra Media București. Muzeul eroilor de la Mateiaș, judeșul Argeș.

Sursă foto Segra Media București. Muzeul eroilor de la Mateiaș, judeșul Argeș.

Sursă foto Segra Media București. Muzeul eroilor de la Mateiaș, judeșul Argeș.

În tot timpul Primului Război Mondial și al Conferinței de Pace de la Paris, regele Ferdinand a fost cu adevărat „un bun român” așa cum a jurat în momentul încoronării sale. Unii istorici menționează că regele Ferdinand a fost de fapt cel mai strălucit rege al României, în ciuda faptului că era o persoană relativ timidă și introvertită. El s-a identificat cu idealul național al realizării  României Mari.

La 15 octombrie 1922 a avut loc la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia încoronarea regelui Ferdinand și a reginei Maria. Pe coroana regală, de oțel, a lui Carol I, ce amintea de bătălia de la Plevna, s-au adăugat însemnele Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei, simbolizând actul Unirii tuturor provinciilor istorice românești sub sceptrul aceluiași monarh. Prin participarea la festivitățile de la Alba Iulia din 1922, a reprezentanților din peste 20 de state europene, din Statele Unite ale Americii și din Japonia, noua realitate național statală românească a dobândit o largă recunoaștere internațională.

Regele Ferdinand al României. Sursă foto Wikipedia.

Regina Maria şi vizita sa în SUA (6)

Regina Maria

Regina Maria şi vizita sa în SUA (4) Regina Maria şi vizita sa în SUA

O altă personalitate de prim rang în formarea României Mari este Ion I.C. Brătianu. Toate activitățile politico-diplomatice întreprinse de România înainte și în timpul Conferinței de Pace de la Paris au fost dirijate de el. Om politic controversat, caracterizat prin cuvinte gen „dificil”, „rigid”, „calculat”, iar de către diplomații străini numit „Sfinxul”, se poate spune că Ion I.C. Brătianu a fost un mare patriot. El a văzut în principiul autodeterminării naționale un suport de bază pentru recunoașterea internațională a Marii Uniri din 1918. Diplomații și oamenii politici care au contribuit la întregirea României s-au întemeiat pe acest principiu. Dintre ei, Ion I.C. Brătianu, continuatorul unui „Realpolitik”, în tradiția lui Talleyrand și Bismark, care însă în concepția ilustrului diplomat însemna, în primul rând, interesul național, a dominat prin clarviziune generația Marii Uniri.

Un exemplu elocvent al patriotismului său este poziția României, clar exprimată la Conferința de la Paris în legătură cu statutul minorităților naționale, țara fiind dispusă să acorde egalitate absolută și largi libertăți politice minorităților și să asigure  autonomia administrațiilor locale”, dar„ nu admitea cu nici un chip controlul altor state în afacerile ei lăuntrice”, sau în alta formulare” România nu ar putea, în nici un caz admite intervenția guvernelor străine în aplicarea legilor ei interioare”.

Față de politica externă a României post comuniste, poziția lui Brătianu pare ireală, iar cuvintele sale un principiu de bază în prestația unui om politic : “Nu mă tem de pietrele ce mi se aruncă în timpul vieții, mă îngrijesc numai de piatra ce mi se va așeza , după moarte pe mormânt “.

I.C. Brătianu, 1919. Autor foto Not stated, Harris & Ewing Collection, sursă Wikipedia.

Un rol important în recunoașterea internațională a actelor de unire din 1918 l-a avut și regina Maria, care a acordat o importanță deosebită desfășurării lucrărilor Conferinței de Pace de la Paris. Într-un moment în care negocierile intraseră în impas, s-a hotărât vizita particulară a reginei Maria la Paris. Se spune că în timpul întrevederii cu Georges Clemenceau (supranumit Tigrul), factorul decizional principal în cadrul lucrărilor Conferinței, premierul francez i-ar fi spus: „Maiestate, cereți partea Tigrului”, la care regina ar fi replicat: „E ceea ce Leoaica cere tigrului”.

Unirea a fost înfăptuită de către români, pentru români. Tăria de caracter, spiritul de sacrificiu, patriotismul celor care au contribuit la făurirea și consolidarea Unirii, rămân un exemplu pentru generațiile viitoare.

istoric Marius Luchis

 

Content Protection by DMCA.com

Lasă un comentariu

Urmăriţi-ne pe Facebook!

Urmariți-ne pe Twitter!

Publicitate

Publicitate

Video country music

Urmariți-ne pe Pinterest!

Enigme

Showbiz

Dosarele crimei

Videoclipurile săptămânii

Conspirație

Credință

Spiritualitate

Mitologie

Legende

Publicitate

Publicitate
Flag Counter

Susține acest site cu o donație!