Despre Maria Tănase s-au scris cărţi, poezii, epigrame dar cel mai frumos elogiu i l-a adus, fără doar şi poate, Nicolae Iorga, numind-o pasărea măiastră a cântecului românesc.
Prima parte a vieţii sale a fost strâns legată de minunata grădină a părinţilor, unde a deprins nu doar tainele florilor, ci şi tainele cântului popular. Maria Tănase s-a născut la 25 septembrie î913, fiind mezina familiei. Venirea ei pe lume într-un moment în care seceta lovise crunt grădina nu a adus prea multă bucurie în inimile părinţilor. Copila, însă, frumoasă, şi isteaţă s-a făcut repede îndrăgită. Cânta cât era ziua de lungă şi era dornică de a învăţa cât mai multe despre tradiţiile poporului român.
În adâncul sufletului, Maria şi-a dorit întotdeauna să iasă din mahalaua Cărămidarilor şi să cucerească capitala cu glasul ei frumos şi puternic. Plecarea de acasă a adus durere în sufletul părinţilor, şi mai ales al tatălui, care vedea în Maria lui un sprijin în ceasul bătrâneţii.
Până să ajungă să cânte efectiv, tânăra de doar 17 ani, ce încă mai purta părul strâns în două cozi bogate, a fost nevoită să muncească într-un bufet de la bulevard ca vânzătoare. După program, însă, colinda bodegile cu lăutari pentru a asculta muzica ce îi mişca sufletul.
Debutul propriu-zis s-a petrecut în 1937, când Maria s-a prezentat la o audiţie organizată de teatrul de vară Cărăbuş, condus de Constantin Tănase. A interpretat o doină şi un tango şi a fost angajată. Cum coincidenţa de nume putea isca discuţii lipsite de temei dar totuşi deranjante, Mariei i s-a schimbat numele în Mary Atanasiu. Nu prea i-a fost pe plac botezul dar nu a avut ce face. Serioasă şi muncitoare, s-a impus imediat devenind preferata publicului, dar a cronicarilor de specialitate. Un singur lucru o deranja: nu o invita nimeni să debuteze la radio. Cum i se părea nedrept, într-o bună zi a încărcat un taraf într-o birjă şi a mers direct la ţintă. A tot insistat până ce conducerea, uimită de talentul său, i-a difuzat cântecele pe post. Cine iubeşte şi lasă, interpretat atunci a devenit una dintre melodiile de referinţă, legate indisolubil de numele său.
La sfatul lui Constantin Brăiloiu, întemeietorul Arhivei Internaţionale de Folclor, a început să colinde ţara pentru a-şi culege direct de la sursă cântecele. A încheiat contracte cu importante case de discuri de la noi, dar şi din străinătate.
În vara lui 1938, Nicolae Iorga a invitat-o să cânte cu prilejul cursurilor pe care le ţinea an de an la Vălenii de Munte. Conştientă că se afla în faţa uneia dintre cele mai luminate minţi ale neamului romănesc, Maria s-a aplecat sfioasă şi i-a sărutat mâna. Între timp, devenise atracţia restaurantului Neptun, situat în piaţa Buzeşti. Printre spectatorii săi de fiecare seară se numărau Liviu Rebreanu, Ion Minulescu şi Ion Pillat.
Anul 1939 i-a adus onoarea de a reprezenta România alături de Grigoraş Dinicu, Fănică Luca şi un taraf de lăutari la Expoziţia Internaţională de la New York. Întoarsă în ţară, a debutat în spectacolul de revistă Alhambra 41286, unde i-a avut ca parteneri pe celebrii Ion Dacian şi Lulu Nicolau. Au urmat spectacole la Teatrul Alhambra Baby, cu programe variate ce cuprindeau pe lângă melodii tradiţionale româneşti şi cântece franceze ori spaniole.
Ca multor români, războiul i-a adus numai suferinţă. Cântecele ei despre pace, înţelegere şi dragoste nu erau pe placul regimului legionar. Într-o seară, a primit vizita poliţiei care i-a sfâşiat tapetul, spintecat saltelele şi smult parchetul, doar-doar or găsi manifeste antilegionare. Chiar dacă nu au găsit nimic, ofiţerii au dus-o la prefectură unde au ţinut-o prizonieră mai multe zile, până ce Radio Londra a lansat întrebarea: Ce s-a ales de Maria Tănase?
Eliberată, a avut interdicţie de a cânta dar nu s-a descurajat. A umblat prin ţară şi şi-a cules noi cântece. A revenit pe scenă atunci când unul dintre mai marii zilei s-a interesat de absenţa ei din cadrul programelor radio.
Reabilitarea s-a petrecut în 1941 când a fost invitată să participe la un turneu propagandistic în Turcia. Impresia provocată a fost atât de puternică încât a fost invitată să rămână cercetătoare la Institutul Etnografic din Istanbul. Dorul de casă, însă, a făcut-o să se întoarcă.
A apărut în spectacole de operetă, revistă şi chiar în piese de teatru, iar aprecierile nu s-au lăsat aşteptate. În 1955, a primit Premiul de Stat iar doi ani mai târziu, i s-a acordat titlul de Artistă Emerită. În 1957, a fost distribuită în peliculele Ciulinii Bărăganului (parteneri: Marcel Anghelescu, Florin Piersic) şi Amintiri din Bucureşti.
Dintre toţi artiştii alături de care a apărut, cel mai aproape de suflet i-a fost Fărâmiţă Lambru în care a văzut un frate fără vârstă, picat între noi parcă din vremuri de demult.
Maria Tănase a murit la 22 iunie 1963. Cancerul la plămâni a răpit-o din mijlocul celor dragi mult prea devreme, nepermiţându-i să îşi ducă la bun sfârşit zecile de proiecte ce îi umblau prin minte. Zestrea lăsată de ea, însă, continuă să înfrunte trecerea nemiloasă a timpului.
A.C.
