În 1990, pescarii de bureţi au descoperit epava unei nave romane, la o adâncime de 42 de metri, în apropiere de coasta nordică a insulei greceşti Anticythera.
Printre numeroase amfore şi statui din bronz, ei au adus la suprafaţă piese din bronz corodate, găsite în resturile unei cutii de lemn care nu s-a conservat.
Ansamblul măsoară aproximativ 21 de centimetri şi este gros de 5 centimetri. Imediat ce s-a înlăturat stratul de calcar şi coral, inscripţiile au permis de a se data ansamblul: circa 80 î.C., ceea ce este în acord cu vârsta diverselor obiecte găsite în acelaşi imperiu.
Roţile dinţate şi graduaţiile ne fac să ne gândim mai întâi la un obiect de măsurat astrologic…
Până într-o zi când un fizician anglez, doctorul Price, nu s-a mulţumit cu această explicaţie sumară. Prin aplicarea unei dezoxidări electrolitice, el a pus în evidenţă cadranele, acele, zecile de agrenaje (decupate în plăci de bronz de o grosime de 2 mm) şi diferenţele mecanismului manual.
Se pare că acesta era, de fapt, un fel de “calculatorantic grecesc” care permitea de a se scrie cu o foarte mare precizie mişcările astrelor, în special a Soarelui şi a Lunii.
În sec. II î.Ch., Heron din Alexandria a scris un tratat de construcţie de automate hidraulice iar în sec. IV î.Ch., Archytas din Tarenta ar fi furat o “pasăre mecanică”.
