Renaşterea, nemurirea

Legenda lui Osiris

Horus, Osiris și Isis

Zeul fertilităţii şi al reînnoirii naturii, Osiris simbolizează ciclu de vegetaţie care moare sub apele Nilului şi renaşte după ce apele fluviului se retrag. Această idee de renaşterii, sau învierii, permite figurii lui Osiris de a creşte de-a lungul secolelor, şi a deveni un simbol al învierii sufletelor în lumea de dincolo. Cel mai mare fiu al lui Geb şi Nut, este recunoscut de Ra ca succesorul său. Odată ce Geb s-a retras în ceruri, Osiris a devenit regele Egiptului şi s-a căsătorit cu sora sa Isis.

Potrivit legendei, abia devenit conducătorul lumii, Osiris, zeul civilizator, a învăţat poporul egiptean legea, agricultura şi respectul pentru religie. Dar popularitatea lui faţă de supuşii săi a provocat gelozia fratele său Seth. Acesta din urmă a reuşit să-l închidă pe Osiris într-un cufăr pe care l-a aruncat în mare. Isis, sora şi soţia lui, a recuperat corpul său şi l-a ţinut ascuns. Dar Seth a găsit cadavru, l-a dezmembrat, iar bucăţile le-a împrăştiat în întreaga ţară.

Isis a început o nouă căutare, a adunat ceea ce a mai rămas din soţul ei şi, cu incantaţii sale, a reuşit să-l resusciteze. Acum a fost conceput Horus, care mai târziu va răzbuna moartea tatălui său şi va accede la tron.

În ceea ce-l priveşte Osiris, el a devenit în lumea subterană stăpânul tărâmului morţilor, şi judecătorul sufletelor morţilor.

Cultul lui Osiris

În plus faţă de riturile funerare care îi erau atribuite, sărbătorile religioase în onoarea lui Osiris au fost, de asemenea, extrem de populare.

Se ţineau la Abydos unde în fiecare an se juca o reprezentare a legendei lui Osiris. În timpul lor se organiza o procesiune în care Osiris, în barca lui, îşi masacra adversarii.

Aceste ceremonii aveau loc în a patra lună a sezonului de inundaţii, când descreşterea apelor Nilului ducea la o nouă înflorire. Renaşterea vegetală simboliza victoria vieţii asupra morţii. O mână de funcţionari aleşi putea să intre în Templul având astfel acces la misterele lui Osiris (în timp ce majoritatea oamenilor se mulţumea de a depune ofrande la porţile sale). Apoi preoţii celebrau în secret în temple „misterele” acestui zeu subteran şi enigmatic.