Există o legendă extraordinară care ne vorbeşte despre faptul că Terra ar avea o soră geamănă şi în totalitate invizibilă pentru noi, datorită revoluţiei sale siderale sincronizate cu planeta noastră.
Conform unei tradiţii orale, cunoscută încă de unii alchimişti contemporani, există o planetă soră cu a noastră, ocupând în raport cu Soarele un loc exact simetric Terrei. Este deci imposibil de zărit.
Dar lucrurile stau aşa şi cu celelalte planete? Satelitul Titan al lui Saturn, are perioada sa de rotaţie asupra sieşi, egală cu 15, 95 de zile, în perioada sa orbitală în jurul lui Saturn este exact egală de asemenea cu 15, 95 de zile. Altfel zis, Titan nu are decât să fie invidioasă pe Lună în ceea ce priveşte sincronicitatea. În plus, există un alt cuplu excepţional în sistemul nostru solar, Pluton-Charon, încă şi mai fantastic în mişcarea sa, căci satelitul Charon se învârte în jurul lui Pluton în 6, 39 zile, şi planeta Pluton se învârte în jurul ei-însăşi, lucru destul de bizar, exact în 6, 39 zile de asemenea, cu atât mai mult cu cât Pluton posedă o emisferă unde Charon apare total imobilă pe cer (în timp ce cealaltă emisferă nu o vede) exact ca şi cum ar fi un satelit geostaţionar pentru Terra. Să se datoreze totul exclusiv hazardului?
Trebuie să precizăm că există şi un film care s-a realizat pe această temă, de către americani şi care se intitulează „Journay to the far side of the Sun” (1969, regizor Robert Parrish).
Un alt amănunt interesant pentru acest subiect este un mesaj sosit prin „channeling” şi care a fost publicat în cartea „Informaţii alese” de Ramtha. Iată unele pasaje revelatoare: „Timpul este o gigantică iluzie care vă guvernează vieţile şi care nu există nici măcar în Fiinţă. Zeii sunt cele mai mari lumini. Din lumina lor va exploda creativitatea. Numai o forţă dinamică ca a voastră, particule de Lumină contemplând şi creând cum o face “Cel care este”, poate crea o lumină mai slabă. În această formă redusă de lumină se găseşte particum Z. Aţi auzit deja vorbindu-se de particum Z? Particum Z este o Lumină de cea mai slabă intensitate.
Din aceste particule de Lumină vine gazul care provoacă ceea ce savanţii voştri numesc “big bang” o deflagraţie cum ştiţi… “Bum! Şi totul a început”. Ei bine, s-ar putea spune aşa, dar nu s-a petrecut în acest mod. Este bine de a măsura timpul. Pentru a şti, trebuie uitat timpul. Universul, Soarele, Terra nu au fost create plecându-se de la o explozie. Savanţii noştri vorbesc de “big bang” pur şi simplu pentru că ignoră ceea ce s-a produs înainte. Zeii erau acolo primii. Din ei emană elementele creatoare şi aşa va fi mereu.
Şi din ce crează zeii? Din Gândire, desigur. Gândirea este viaţa eternă, ea este „Fiinţa” pentru totdeauna. Gândirea în forma sa cea mai simplă este numită materie brută. Materia brută este compusă din atomi. Fiecare atom conţine o infinitate de particule. Asta se numeşte Spirit Infinit.
Singura manieră pentru zei de a crea plecându-se de la fluxul Gândirii care le-a dat viaţă era de a avea ceva, un suflet, care putea să captureze Gândirea. Sufletul vostru este comparabil cu un calculator, el capturează şi înmagazinează gândirea. Fără suflet, n-aţi crea nimic şi nu veţi fi decât “Fiinţă”. Sufletul înregistrează fiecare din gândurile voastre. El nu înregistrează gândirea – însăşi ci pulsiunea electrică repercutată asupra corpului vostru de lumină. Asta se numeşte emoţie. Emoţiile sunt la baza materiei gazoase a universului vostru, ele l-au creat. Particum Z este una din principalele componente ale atomului. A fost prima manifestare a unei emoţii, cea care dă viaţă totalităţii universului vostru. Creaţia vine din particum Z care, divizate în particum X si Y, înmagazinează combustia şi masele gazoase numite sori. Materia brută este născută din aceşti sori. Sorii reduc electrum în scopul de a crea materia ale cărei particule au fost împrăştiate în eternitate. Şi în tot acest timp, spaţiul, tăcerea, neantul numit Gândire va permite Luminii de a juca asupra luminii, astfel s-a născut ea. Dar zeii, particulele Luminii, predomină întotdeauna.
Într-o explozie de energie spectaculară sorii dau naştere planetelor. Planetele, graţie fuziunii explozive, se învârt într-o orbită care se îndepărtează de sori şi se răcesc gradular. Cu cât ele se învârteau şi se răceau mai mult, cu atât mai mult se scobeau în interior prin forţa centrifugă care împingea tot ceea ce se găsea în interiorul lor central către exterior.
Zeii au creat prima planetă locuită din sistemul vostru solar. Ea a fost numită Melina. A fost prima planetă născută din soarele vostru. Ea vine din procesul natural al Luminii dând naştere materiei. Pe această planetă, zeii s-au distrat în a crea forme de lumină. (La acest stadiu, fiecare din voi este încă un zeu unic, indivizat fără sex.) Atunci când din cauza spiritului lor competitiv zeii au distrus Melina (ale cărei resturi gravitează în jurul lui Saturn), mai mulţi s-au dus la marginile sistemului vostru solar şi au trăit acolo. Alţii s-au dus pe o altă planetă situată de cealaltă parte a soarelui vostru, în linie directă cu Terra, o planetă pe care oamenii voştri de ştiinţă o vor descoperi înainte de sfârşitul acestui secol. (Există deci o altă planetă a cărei existenţă nu o cunoaşteţi încă.) După distrugerea Melinei şi crearea altor planete, Terra voastră a ieşit din flancul mamei voastre, a fost proiectată în orbită şi s-a răcit puţin câte puţin în rotaţia sa.
Imediat (vorbim de miliarde şi de miliarde de ani, deci de un timp dificil de măsurat), ea a fost fecundată şi pregătită de a primi viaţa. După ce a fost scobită în centrul său şi răcită la suprafaţa sa, zeii au început să-şi instaleze acolo casa şi de a crea, în stare embrională, toată masa sa celulară.
Într-o carte intitulată „Desert Center: George Adamski” de Marc Hallet, se vorbeşte despre o carte apărută în 1954 şi scrisă de un anume Truman Bethurum, intitulată „Aboard a flying saucer” în care autorul vorbeşte despre zeci de contacte pe care le-a avut cu extratereştri de pe planeta Clarion, care s-ar situa exact la opusul planetei noastre în raport cu Soarele şi care de fapt ne este mereu invizibilă.
Scriitorul francez Jacques Bergier ne spune că această Anti-Terra s-ar putea numi Antechton. Într-o altă carte, de Rosanna Narducii-Baux şi intitulată „Channeling de Cristaâ Ad Chaya”, scrie: „(…) Pământul va suporta o curăţare completă graţie intervenţiei Confederaţiei Intergalactice, sub conducerea supremă a lui Ashtar şi a Sanandei. Din primăvara lui 1995, a fost plasată o hologramă de Flotă în jurul Terrei, în scopul de a nu înnebuni scoarţa terestră. Oamenii nu văd ceea ce se petrece. Abia după 2013 ei vor vedea Noile Ceruri.” După profeţii, vor fi trei zile de tenebre. În prima zi, Terra va intra în zona nulă a centurii de fotoni; aceasta va anula tot, spunem Tot ceea ce este electric. Maşinile voastre nu vor mai funcţiona, nu vă veţi mai putea aproviziona cu apă. Veţi suporta o scădere a câmpului electromagnetic al Terrei. Intrarea în zona nulă a centurii de fotoni, înseamnă că nu veţi mai fi limitaţi la o realitate de a treia dimensiune. Atunci când vorbim de trei zile de tenebre, asta vrea să însemne trei zile de obscuritate totală: cerul va fi o masă neagră. Unora dintre voi le va fi atât de frică încât nu vor suporta energiile emise de centura de fotoni, aceste fiinţe nu vor putea accede la o Terra din a cincea dimensiune.
Vor fi deci transferate către o altă Terra din a 3-a dimensiune „care se situează în spatele Soarelui vostru”. Apoi, mai târziu, scrie: „Terra nu va exploda. Ea se va schimba pur şi simplu puţin şi-şi va îmbrăca rochia de Lumină Aurită şi va trece poarta spre a 5-a dimensiune. Cei care vor fi pregătiţi, vor fi cruţaţi atunci când catastrofele vor fi la maximul lor. Ceilalţi vor fi în stare de şoc. Este posibil ca fascicolele – purtătoare să-i ducă la bordul vaselor speciale plecând spre o altă planetă ascunsă în spatele Soarelui. Memoriile lor vor fi atunci cruţate. Terra ascensionată, este Universul întreg care îşi va creşte frecvenţa sa vibratoare. Şi al 13-lea Univers va începe să se formeze.
Voi, viitori “specialişti ai ascensiunii”, această parte a mesajului vă priveşte în mod particular: veţi fi în navele lui Ashtar – Command. După o perioadă de repaus, de reajustare, veţi fi chemaţi la o nouă misiune. Vă veţi lua cu adevărat funcţia de “călători cosmici”. Veţi putea fi pe Terra sau aiurea, nu veţi mai cunoaşte limitele dimensionale. Veţi moşteni Terra Nouă sub comanda lui Christ Maitaya dar veţi fi în acelaşi timp moştenitorii Terrei din a 3-a dimensiune ascunsă, în spatele Soarelui. Veţi fi responsabili de evoluţia oamenilor noi încarnaţi în 3D care erau pe Terra cu voi. La fel ca în Pleiade vom veghea asupra voastră, voi va trebui să vegheaţi asupra lor. Va trebui sa fiţi instructori. În orice moment, memoriile eronate vor putea să se reactiveze.
Forţele Umbrei care au părăsit universul local vor căuta să-şi anexeze altă planetă. În timpul perioadei Atlante, ele au reuşit deja de a penetra aura Terrei. Vor încerca încă odată de a revitaliza vechi memorii terestre, ele – însele reziduri ale memoriilor maldekiene.Şefii voştri de stat actuali riscă de a reface suprafaţa pe această nouă planetă. Bazele ierarhiilor vor încerca de a face în aşa fel ca oamenii încarnaţi în spatele Soarelui să-şi găsească o rezonanţă cu memoriile guvernului mondial actual. Dacă vor ajunge la capătul lor, povestea pe care o trăiţi astăzi riscă de a se repeta în viitor. Sarcina voastră va consta că asta să nu se producă.”
În 1953, scriitorul englez Desmond Leslie a scris o carte în colaborare cu G. Adamski intitulată „Flying saucers have Landed”, în care se spune: „Este sigur că în timpurile vechi preoţii cu ajutorul cuvintelor magice, ridicau furtuni şi puteau traversa prin aer, pentru construcţia templelor lor, pietre pe care mii de oameni împreună nu le puteau ridica. Când se contemplă blocuri de granit roşu de 70 tone formând plafonul Camerei Regelui, venind de la cariere situate la peste mii de kilometri, este dificil de a ne imagina un alt mijloc de a le transporta şi de a le asambla cu această incredibilă precizie.
Una dintre legendele privind construcţia piramidelor ne povesteşte că o ploaie de meteoriţi a lovit Terra, provocând mari seisme şi multe maree, dar că “marile păsări albe” au coborât pe Terra şi au luat poporul Regelui în ceruri, în securitate. Această legendă se prezintă sub două forme, practic identice. În prima, se spune că poporul a fost dus de mari păsări albe, în a doua că a fost transportat pe “stele strălucitoare” care căzuseră pe Terra. O a treia legendă ne povesteşte cum raza de maree care a distrus Atlantida a făcut turul lumii, inundând Egiptul. O povestire terifiantă arată că supravieţuitorii înspăimântaţi căutau în van să escaladeze pantele lucioase ale piramidelor, şi alunecau în valurile care îi luau. Toţi au pierit, mai puţin cei pe care “păsările albe” sau “stelele” i-au salvat.
Oricare ar fi originile sau religia voastră, veţi găsi mereu în textele voastre legendare sau sacre aceeaşi poveste, cea a unei civilizaţii distruse de un potop sau o catastrofă planetară şi supravieţuitorii aleşi pentru a forma o nouă rasă şi a păstra vechile cunoştinţe.
Puranas-urile hinduse merg mai departe. Nu conţin numai poveştile „potopurilor” şi a continentelor dispărute (catastrofe, se pare, la fel de previzibile ca eclipsele de soare) ci de asemenea texte alegorice povestind eternul pelerinaj în spaţiu al omului universal. Aceste documente vorbesc de sosirea acestor “seminţii” pe fiecare nouă planetă (Hymavat) şi de creşterea lor, trecând prin ciclurile mineral, vegetal, animal şi uman până când fiinţa devine Vishnu sau Dumnezeu el – însuşi. Conform Puranas şi vechilor texte, atunci când omul a atins perfecţiunea, grăuntele sale sunt adunate şi purtate în spaţiu la bordul unor imense nave celeste scânteietoare, până la următoarea planetă, în scopul de a se dezvolta aici din nou.
Istoria detaliată a acestor migraţii, în special cea care a precedat distrugerea Atlantidei, este păstrată în cărţile sacre ale Ordinelor mistice, la Rose – Croix de exemplu, şi nu poate fi revelată neiniţiaţilor din motive evidente. Dar se poate afirma fără teamă de a se înşela că în trecut au avut loc mai multe migraţii interplanetare, graţie Vimanas care, aşa cum am spus-o deja, puteau atinge nu doar regiunile solare ci şi regiunile stelare. Este foarte probabil ca ultima plecare să nu se fi făcut din continentul atlant ci din Giseh.”
Valeri Uvarov, şeful departamentului de pe lângă Academia naţională de securitate din Stk. Petersburg, care cercetează fenomenul OZN a declarat în 2003: „Am auzit oameni vorbind de cifra de 3 600 ani pentru o revoluţie orbitală completă a planetei X, care ar avea de fapt o traiectorie orbitală comparabilă cu cea a Terrei, dar în spatele Soarelui. Ştim că această planetă este intim legată la instalaţia care se găseşte în Siberia. Permiteţi-mi de a adăuga că noi credem că această instalaţie menţine planeta într-o orbită stabilă. Dacă această planetă ar trebui să se mişte, să-şi schimbe orbita, atunci întregul sistem solar va fi instabil. Suntem cu toţii siguri la Academie că planeta este locuită şi că această instalaţie a fost concepută pentru a-i proteja şi pentru a ne proteja. Totul este sub control.
Cercetările noastre au arătat că Terra posedă o modulaţie, o frecvenţă precisă reglată şi care afectează orice lucru, toate fiinţele vii. Acum 12.500 de ani, această frecvenţă era reglată pe 360 de zile ale anului – cel studiat prin calendarul egiptean – până ce un asteroid a lovit Terra. Credem că orbita şi traiectoria Terrei au fost modificate artificial pentru a compensa acest eveniment. Planeta noastră evoluează la o distanţă mai mare de Soare, la un ritm, o frecvenţă de 365.
Asta ne-a făcut să credem că avem prieteni, prieteni care veghează asupra noastră, discret. De fapt, ei nu au permis şi nu vor permite ca o planetă, o cometă sau un asteroid să intre în coliziune şi să ne distrugă Terra. Pentru noi, toate astea ne sunt absolut limpede.”
Americanii au detectat fără îndoială graţie satelitului Ulysse lansat în 1991 şi efectuând un mare tur al Soarelui pe o orbită perpendiculară ecliptică, planeta ascunsă nouă. Anti – Terra!