Modelul sociopsihologic sau MSP al fenomenului OZN consideră că toate observaţiile au o origine prozaică. Acest model este apărat de scepticismul ştiinţific.
Organizaţiile scepticilor definesc fenomenul OZN ca fiind “faptul că persoanele mărturisesc că au văzut ceva care zbura şi pe care nu au ştiut să-l identifice”.
MSP constă esenţial de a aplica metoda ştiinţifică fenomenului OZN, dar nu uită de a utiliza la maxim spiritul său critic. A nu se înţelege însă că nu există, chiar şi în viziunea scepticilor, cazuri cu adevărat solide, care nu pot fi explicate. Ei insistă însă asupra faptului ca anchetele să se realizeze pe teren şi să ofere probe care să susţină explicaţiile.
În cadrul acestui model, se consideră că observaţiile explicate se pot datora:
- unor erori de etichetare sau unor proaste interpretări (subiectul vede ceva prozaic dar îl identifică ca o navă extratrestră).
-
iluziilor optice (foarte importante în cadrul fenomenului OZN). Într-un anume fel, se poate spune că omul crede cu creierul său.
-
halucinaţiilor (subiectul zăreşte un OZN acolo unde nu este nimic).
-
amintirilor false (subiectul îşi crează amintirea unei viziuni de OZN sau a unei răpiri dar care în realitate nu s-a produs).
-
fenomenelor naturale rare (eventual noutăţilor).
De aceea, mulţi se întreabă: există sau nu OZN-uri? Sau avem de-a face cu un fenomen de halucinaţii la nivel mondial?
Dacă ele există, de ce nu se arată oficial? De ce nu se intră în contact deschis cu noi? Ce urmăresc? De ce vor să menţină extratereştrii acest mister adânc?
