Frecvent se scot la lumina zilei în diferite colţuri ale lumii schelete stranii şi mumii. Este şi cazul mumiei expusă la Muzeul de Istorie Naturală din Uberaba în Brazilia.
Administratorii muzeului nu cunosc provenienţa acestei mumii, care dormea de mult timp în pivniţele sale. Ei cred că scheletul a fost adus din Egipt. Acesta prezintă un cap particular deformat. Craniul este de aproximativ de două ori mai mare decât volumul unui craniu uman normal. De altfel, este total disproporţionat în raport cu restul corpului. În plus, picioarele posedă şase degete!!
Datorită faptului că nu dispunem de prea multe elemente, putem numai să facem ipoteze despre “identitatea” acestei fiinţe. Desigur, imediat mulţi s-au gândit la un extraterestru. Deşi s-ar putea să fie vorba de cazul unui băiat atins de hidrocefalie. Această patologie se caracterizează printr-o scurgere a lichidului cefalo-rachidian în ventriculele cerebrale (sunt cavităţi situate în creier), care se dilată. Presiunea intracraniană creşte, ceea ce face ca suturile încă membranoase să se lărgească, antrenând o întârziere şi o tulburare a osificării.
Faptul că scheletele, prezentând acest tip de malformaţie, au fost descoperite în întreaga lume pledează în favoarea unei boli de tipul hidrocefaliei. Această teribilă boală este încă de actualitate şi mulţi copii din zilele noastre se nasc cu acest gen de malformaţie. Hidrocefalia atinge aproximativ unu din patru copii din 1000.
Cranii în formă de con
Dar în lumea întreagă, arheologii găsesc frecvent cranii în formă de ouă. La muzeul de studii regionale din Piatigorsk, Caucaz (Rusia), sunt expuse asemenea exemplare.
Aceste cranii, în marea lor majoritate, au fost deformate voluntar. Pânze sau corzi erau legate în jurul capului copiilor de la cea mai fragedă vârstă. Deformaţiile craniene artificiale sunt bine cunoscute de oamenii de ştiinţă. Au fost puse la punct diferite procedee.
În America de Sud, deformările erau cel mai des provocate de leagăne transformate în aparat deformant sau scândurici. Pe continentul eurasiatic se folosesc mai ales legături.
Craniile deformate au fost găsite de asemenea în Europa, în special în Norvegia şi în Franţa. Nu se ştie exact, de ce unele populaţii au folosit această metodă de deformare.
Craniile alungite prezintă des o gaură mică în vârf. Marginile orificiului sunt şlefuite cea ce ne lasă să credem că gaura nu este naturală. Dar semnificaţia acestei găuri rămâne un mister. Era vorba probabil de un ritual?
Lumea craniilor alungite coboară mult în timp, până acum circa 20.000 de ani. Egiptenii par de asemenea influenţaţi de această lume stranie, căci faraonii sunt prezentaţi des cu cranii voluntar deformate. Cu siguranţă, religia nu este străină de această lume.
Punctul cel mai straniu în acest dosar nu este atât deformarea craniilor cât mai ales faptul că această lume s-a propagat pe ansamblul planetei noastre. Trebuie oare să considerăm că toate aceste practici similare ca o simplă coincidenţă? Trebuie să vedem în ele un mimetism, voinţa de a dori adunat un model considerat ca fiind de esenţă superioară? Şi dacă da, acest model nu-i decât pură abstracţie sau se indentifică cu o fiinţă căreia omul dorea să-i semene? Sunt multe întrebări dar niciun răspuns.
Craniile lui Robert Connolly
Cranii mai degrabă stranii au fost raportate de Robert Connolly în timpul diferitelor expediţii pe care le-a întreprins în America de Sud şi în Mexic. El a publicat fotografiile pe un CD intitulat The search for ancient wisdom în 1995.
Nu a fost oferită nicio datare precisă. Există mai multe teorii ale descoperitorului de cranii. După Robert Connolly, există patru grupe diferite cărora le-a dat nume:
Capul în formă de con, Dovleacul decupat ca o faţă, J şi M.
Conform lui, capul în formă de con nu se raportează la un caz de cap legat artificial. De fapt, capacitatea cerebrală a acestor cranii ar fi diferită de cea a unui om normal. Toate craniile ar aparţine deci unor specii diferite de cea a genului homo.
Tipul J prezintă orbite oculare cu aproximativ 15% mai mari decât cele ale unui om normal. Cutia craniană este enormă. Robert Connolly estimă că capacitatea cebrală se situează între 2600 şi 3200 cm (3). Capacitatea noastră cerebrală este actual de 1100 cm (3).
Nici aici nu se cunoaşte vârsta acestui craniu şi niciun alt specimen de acelaşi tip nu pare să se fi descoperit vreodată pe Terra.
Dar asta nu pledează în favoarea unei specii specifice ci mai degrabă a unei deformări proprii unui individ.
Tipul M este cel al craniului incomplet care prezintă o cutie craniană particular mare. Cele două loburi glandulare sunt de asemenea total disproporţionate.
Robert Connolly denunţă teoria deformărilor sau alte cazuri patologice.
