Evenimentele s-au petrecut în 1852 şi în acest caz, a fost implicată chiar regina Isabela a-II-a.
Documentele din arhivele spaniole însumează peste 2000 de pagini şi reprezintă sentinţa dată în procesul împotriva unui criminal din Galicia. Din pagina întâi până la 2000, bărbatul este tratat în mod deschis drept “omul-lup”.
Personajul în cauză se numea Manuel Blanco Romasanta, avea la data procesului 42 de ani şi era apreciat de vecinii săi. Se ocupa cu comerţul ambulant între Galicia şi Portugalia, fiind un bun cunoscător al pădurilor din Allariz.
Primele victime au fost o mamă în vârstă de 47 ani şi fiica ei, care nu împlinise 17.
Femeile fuseseră convinse de Romasanta să meargă la Santander, unde aveau să îşi găsescă nişte slujbe bine plătite. Evident, bărbatul s-a oferit să le însoţească. În nici un moment, femeile nu au presimţit că acela era ultimul lor drum. Dimpotrivă, erau mulţumite de compania lui Manuel, care se purta galant cu ele. Pe negândite, bărbatul a început să tremure şi să vomite.
Privirea i-a devenit fixă. Părea nu un om, ci un animal sălbatic. S-a repezit la femeia mai în vârstă pe care a muşcat-o de gât. Mirosul de sânge l-a excitat într-o aşa măsură încât a continuat să o muşte până când aceasta a căzut moartă. În clipa următoare i-a căzut în gheare tânara, care şocată, nu reuşise să facă nici măcar un pas. După ce a săvârşit crimele, Romasanta a ascuns cadavrele, după care a rămas în pădure vreme de câteva zile.
Apoi s-a întors în sat, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat absolut nimic.
După aceasta, bărbatul a reuşit să convingă şi alte femei să plece în căutarea unui trai mai bun. Astfel, multe vecine şi copiii lor şi-au pus soarta în mâinile lui Manuel. Evident, aceştia nu ajuns niciodată în Cantabria, unde se presupunea că vor găsi raiul pe pământ şi au sfârşit în pădurile din Galicia.
De îndata ce Romasanta şi tovarăşii săi ajungeu în mijlocul pădurii, negustorul începea să se comporte ciudat. Speriaţi, oamenii nu aveau nicio reacţie. După ce îi ucidea, Romasanta se hrănea cu carnea victimelor şi le bea sângele.
Cum anii treceau iar rudele nu primeau niciun fel de veşti de la cei plecaţi la muncă, au început să circule tot felul de zvonuri cum că aceştia au fost asasinaţi. Toate suspiciunile s-au grupat în jurul ghidului. Întotdeauna el era ultima persoană care le văzuse în viaţă. Temerile au fost alimentate şi de mărturia unui vecin care îl văzuse pe Manuel călătorind singur, nefiind însoţit de nicio femeie.
Romasanta a realizat că era momentul să dispară din peisaj. Astfel a plecat spre Toledo şi s-a angajat într-un sătuc uitat de lume. Nu s-a putut putut abţine şi a contunuat să ucidă.
În iulie 1852, primarul l-a acuzat de comiterea a mai multor infracţiuni, între care 9 crime şi un jaf.
Trimis la închisoarea din Allariz, a mărturisit că se făcea vinovat de crimă şi a povestit cu lux de amănunte cum a ucis şi devorat mai multe persoane. Pentru toate acestea, a dat vina pe un blestem transmis din familie care acţiona treisprezece ani.
La capătul acestei perioade, Manuel a ordonat un control psihiatric care să determine starea mentală a asasinului. Trei medici şi doi chirurgi au fost însărcinaţi cu verificarea comportamentului lui Romasanta. În final, cei cinci au întocmit un raport stufos din care reieşea faptul că bărbatul nu era nici nebun, nici imbecil, ci doar un criminal în stare de şoc.
Explicaţiile lui au fost catalogate drept manifestări ale sarcasmului. Procesul a durat aproape un an.
Manuel Romasanta, omul-lup, a fos condamnat la moarte. În plus, trebuia să plătească o îndemnizaţie de câte 1000 de reali pentru familia fiecărei victime. Se pare, totuşi, că norocul a fost de partea lui. Cu puţin timp înainte de execuţie, un hipnotist francez a trimis o scrisoare Ministrului Justiţiei, în care afirma că Manuel suferea de disfuncţie a creierului care nu îi permitea să fie stăpân pe sine. Francezul pretindea că prin hipnoză, Manuel putea fi vindecat.
În acelaşi timp, apărarea a înaintat un apel din care reieşea faptul că nimeni nu putea demonstra faptul că Manuel comisese într-adevăr crimele.
Rugată să judece cazul, regina Isabela a-II-a i-a schimbat pedeapsa. Romasanta a fost condamnat la carceră. Bărbatul a murit la puţin timp după aceasta în închisoarea din Allariz.
