Tragedia greacă reuneşte perfect cei trei stâlpi ai miracolului grecesc, cele trei invenţii fundamentale ale civilizaţiei: teatrul, filozofia şi democraţia. Învăţaţii din Atena se interogau, graţie poeţilor despre chestiunile esenţiale ale vieţii, despre moarte, putere, justiţie, responsabilitate, răzbunare, pasiune etc.
Colectivitatea cetăţenilor adunaţi într-un spaţiu public, agora, a reprodus în teatru dezbaterile din spaţiul civic. Oraşul se dădea în spectacol în scopul de a se întreba în mod democratic despre destinul său.
Eschil, Sofocle şi Euripide au făcut să înflorească ideile grecilor cu o mare forţă de convingere. Teatrul grec antic s-a născut din spectacolele civilizaţiei minoice pentru a atinge apogeul său la Atena în sec. V. î.e.n.
Teatrul grec are ca origine cultul lui Dionysos, zeul vinului, naturii şi artei. Ditirambe, procesiuni, dansuri, cântece şi versuri cântate spre gloria eroilor greci, toate astea aveau loc în jurul templului sau în agora în regiunea Corint.
Încet, în templu s-a integrat un loc specific pentru reprezentările teatrale. Tradiţia spune că Thespis, autor din sec. al VI-lea î.e.n., care a activat în apropiere de Icaria, a revoluţionat ditirambele (imnuri): el a introdus primul actor, protagonistul. În timp ce omul le cântă, actorul, Thespis, în acest caz, intercalează versuri vorbite. Protagonistul joacă toate rolurile. Este forma primitivă a teatrului.
Eschil a introdus deuteragonistul (al doilea actor) şi Sofocle tritagonistul (al treilea actor). Această formă a cunoscut o dezvoltare foarte rapidă. De fapt, din anul 538 î.e.n., Pisistratus a organizat primul concurs atenian de tragedie.
De-a lungul dezvoltării democraţiei şi filozofiei, teatrul a devenit subiect de întrebări politice.
Dar în templu se sărbătorea mereu Dionysos. Cultul rămânea de asemenea prezent în teatru. Nu numai că teatrul povestea mereu mituri şi fabule şi avea loc întotdeauna în timpul sărbătoririi lui Dionysos şi al lui Leneen, dar, în plus, teatrul a fost organizat pentru a construi suportul pentru comunicarea cu zeii…
Dionysos, zeul vinului, a fost înlocuit mai târziu cu Dionysos zeul berii (băutura maselor) sau Sabazios, al cărei animal emblematic la cretani era calul (sau centaurul). Se pare că berea ateniană era o bere din alac. Astfel, „odele alacalui” (tragediile) au putut fi considerate mai târziu, prin omonimie, ca „odele caprelor” (animal care îl însoţea pe zeu şi se asocia cu vinul roşu la cretani şi atenieni).
