La origine, termenul baltic a fost creat de lingvistul german Georg Nesselmann pentru a defini grupurile etnice trăind în jurul Balticii. Dar, nu sunt recenzate în această categorie decât popoarele vechi ca moderne de cultură şi de limbă baltică, de origine indo – europeană. În acest context, estii, care vor deveni estonienii moderni se vor găsi alături de finlandezi, cărora le aparţin atât ca limbă (finno – ugriannă) cât şi cultură. Acestea sunt: aestii (estonienii).
Balticii occidentali: borussi (prusienii), yotvingienii şi galindienii
Balticii orientali: latvienii (letonii), lataglienii, curonienii, semigallienii, lituanienii, samogittienii, selonienii şi livonienii.
Borussii (Prusienii)
În larin pruteri, prüsi în letonă şi prüsai în lituaniană, sunt poporul baltic antic care ocupa malurile vestice ale Balticii, de la Vistula, râul Niemen şi lagunele Curoniene. Apăruţi în jurul sec. V î.e.n., prusienii vor fi asimilaţi de teutoni şi de polonezi începând cu sec.XIII.
În <Germania>, Tacit situează anumite triburi la frontierele orientale ale acesteia, printre care estii cât şi triburile borussi ca Lugii Buri. Ptolomeu îi situează pe borusci în Sarmaţia europeană!
Triburile borusse
Borussii, compunând un grup etnic coerent, nu a constituit un ansamblu de triburi, dar numele lor par să fi fost puternic inspirate de împrejurimi şi de habitat. Tacit ne spune despre Lugii Buri (adică “borussii din Mlaştină”), frontalieri germanilor, însă cuceritorii teutonici le numeau triburile Prusiei.
Pameddienii
Acest trib, al cărui nume înseamnă “vecinii Pădurii”, este mai cunoscut sub numele de pomesanieni (de la Pomeso, fiul regelui legendar Widuwito). Pameddien, era apelarea baltică.
Pameddienii sunt cel mai occidental dintre clanurile borusse, trăind între gura râului Nogat şi Vistula la vest, până la râul Elblag la est. Acest popor va fi primul care va suporta Cruciada teutonică şi, germanizat şi colonizat de-a lungul secolelor care vor urma, pameddienii se vor stinge definitiv ca popor în timpul sec. XVII.
Warmienii
Warmienii au fost un trib din Prusia centrală, situat în apropiere de laguna Vistulei. Cuceriţi de ordinul Teutonic în acelaşi timp cu bartienii şi natangienii, warmienii vor fi totuşi printre artizanii majori ai Marii Ridicări Prusiene conduse de şeful lor Glappo, care va intra în istorie ca fiind ultimul mare şef prusian.
Pogasenienii
Pogasenienii (pagudes în baltică) a fost un trib al cărui teritoriu se afla între cel al pameddienilor şi al warmienilor. Participând la Marea Ridicare, acest popor, deşi unul dintre cele mai mici atât ca întindere a teritoriului său cât şi ca număr de persoane, va fi ultimul care va “reintra în rang”.
Natangienii
Natangienii trăiau într-o regiune care se întindea în pământurile Warmiene până la Sambia. Au rezistat eroic în faţa Ordinului Teutonic şi s-au revoltat de multe ori. Supuşi influenâelor germane şi lituaniene după cucerirea pământurilor lor, natangienii vor rezista culturalizării lor până la începutul sec. XVIII.
Sambienii
Situată în extremul nord al teritoriilor borusse, sambienii sunt printre cei mai mari recoltatori şi neguţători de chihlimbar din epoca lor. Ei au fost primii prusieni care au stabilit contacte cu popoare non baltice. Menţionaţi de Adam din Bremen la 1073, care i-a numit “cel mai uman dintre popoare”, sambienii aveau foarte numeroase contacte cu scandinavii, luptându-se pe de-o parte cu danezii, şi pe de altă parte întreţinând relaţii bogate şi pacifiste cu suedezii, stabiliţi pe teritoriile lor la Wiskiauten unde aveau un centru comercial.
Deşi au fost primii care s-au opus teutonilor în timpul primei ridicări prusiene, vor fi printre primii care se vor alătura revoltei numită Marea Ridicare. Dar ei vor fi germanizaţi şi asimilaţi de triburile vecine.
Nadruvienii
Nadruvienii (Forestierii) sunt cel mai oriental dintre popoarele borusse, vecinul letonilor. Teritoriul lor se afla pe situl sacru de la Romuva al cărui Mare Preot era şeful spiritual absolut al tuturor popoarelor baltice. Luptători puternici, ei vor fi ultimul dintre popoarele Prusiei care vor cădea sub forţa cuceritorului teutonic.
Bartienii
Bartienii (nume pus în relaţie cu cuvântul baltic însemnând mlaştină sau râul Barta, în letonă), a fost unul dintre cele mai mari triburi borusse atât ca mărime a teritoriului lor (în plin centrul Prusiei păgâne) cât şi ca număr.Au fost rezistenţi feroce la invaziile teutonice şi au luat parte la toate revoltele contra invadatorului.
Scalovienii
Scalovienii au fost cel mai septentrional dintre popoarele borusse, trăind chiar la sud de teritoriilr curoniene şi lituaniene.
Nu se ştie decât foarte puţine lucruri despre ei. Aveau capitala la Raganite (actualul Neman în Lituania).
Sudovienii
Sudovienii sunt în mod regular asimilaţi cu yotvingienii.
Galindienii
Termenul galindian se raportează la două triburi borusse distincte: galindienii occidentali şi galindienii orientali.
Galindienii occidentali
Menţionaţi pentru prima oară de Ptolomeu, s-ar părea că galindienii au fost mai întâi un popor distinct înainte de a fi asimilat de borussieni. Vor exista ca trib boruss până în jurul anului 1600.
Galindienii orientali
Născut din precedenţii, galindienii orientali sunt foarte probabil poporul Culturii Moshchiny care vor ocupa regiunea Kaluga, în Rusia, până la invazia sa de proto – slavii orientali în secolele VI – VII. S-ar părea că acest popor va rămâne pe aceste meleaguri pentru că ei sunt menţionaţi de Cronicile Ruthene în 1058. În 1147, rusul Yuri Dolgoruky va lansa o mare campanie contra lor şi va construi Moscova pe teritoriile lor. Ca urmare, ei vor fi lent, dar sigur, asimilaţi şi vor dispărea în populaţia rusă în secolele XV – XVI.
Yotvingienii
Yotvingienii (sau sudovienii), în lituaniană yotvingiai, suduviai, sunt un popor baltic care a trăit pe o zonă întinsă de la sud de Lituania la nordul Poloniei şi la vestul Bielorusiei, cu dialect şi cultură foarte apropiate de cele ale prusienilor.
Prima menţiune a acestui popor este făcută de Ptolomeu în sec. al II-lea, care îi numea sudinoi.
O mare parte a teritoriilor meridionale ale yotvingienilor a trecut repede sub controlul ruşilor din Kiev, ca urmare a înfrângerii lor în 980 în faţa lui Vladimir I. Ei au fost convertiţi foarte repede la creştinismul artodox, ceea ce a accelerat asimilarea lor prin cultura slavă. Yotvingienii din nord, au participat în timpul sec.XIII la raiduri contra provinciilor vecine Masoviei (în actuala Polonie), în Volhynia (în Polonia) ca represalii la incursiunile domnitorilor acestor locuri pe teritoriul lor. Ei au fost apoi în mare parte exterminaţi sau dispersaţi de cruciadele teutonice, şi un mare număr de supravieţuitori s-au stabilit în apropiere de Regiomontium (la Kadiningradul modern), unde şi-au unit destinul cu cel al triburilor locale.
Latgalienii
Latgalienii (latgaliesi, lettigalliens) sunt un trib aparţinând poporului leton, din care constituie de altfel o mare majoritate şi partea cea mai dezvoltaţi din punct de vedere cultural. Ei sunt la originile altor popoare ale etniei letone şi se presupune că latgalienii sunt proto – baltici.
Latgalienii (Laetgale = Pământul letonilor) au sosit în partea orientală a actualei Letonii în sec. 5 – 6 î.e.n., şi, în pofida faptului că numele lor nu apărea în sursele scrise decât începând cu sec. 11, ne sunt cunoscuţi ca grup cultural special prin urme arheologice mai vechi, din lacul de pe insula Araisi, din cimitire şi din alte urme (fortificaţii, locuinţe lacustre etc.) unde au fost descoperite numeroase artefacte tipice acestei culturi.
Ei există şi astăzi în sânul naţiunii letone, ocupând provincia Latgalia şi vorbind un dialect care le este propriu. Se presupune că în timpul invaziilor slave din secolele 7 şi 10 – 11 s-au stabilit pe aceste pământuri.
