În 1241, Hoarda de Aur, cu 200.000 de luptători tătari au invadat Europa şi ţările române pe două coloane, producând pagube imense, materiale şi umane, care au afectat multe state din regiune. Europa a fost total surprinsă!

Românii, care nu dispuneau la acea vreme de o armată organizată şi nici de cetăţi sau oraşe puternic fortficate, nu au reuşit să facă faţă atacului sălbatic al invadatorilor mongoli, care au distrus şi prădat tot ce au întâlnit în cale.

Dar prin această invazie asiatică s-a anihilat practic şi hegemonia tot mai accentuată a regatului magiar exercitată la sud şi est de munţii Carpaţi, având drept consecinţă, fapt îmbucurător, organizarea statală a românilor şi chiar expansiunea lor teritorială, în unele cazuri.

Necesitatea de a se apăra de invaziile asiatice tot mai numeroase i-a făcut pe români să formeze în cel mai scurt timp voievodatele. Acest pericol constat l-a determinat la rândul său pe regele Ungariei să ia măsuri energice de a preîntâmpina orice invazie a teritoriului lui.

În 1211, regele Andrei al II-lea al Ungariei a donat Ţara Bârsei (Burzenland) Cavalerilor Teutoni cu scopul de a păzi graniţele de sud-est ale regatului de orişice invazie. Invitaţia făcută de suveranul maghiar teutonilor a condus la aşezarea pe aceste locuri a unui număr foarte mare de cavaleri şi colonişti germani din zona Saxoniei, care au ridicat numeroase cetăţi, au fondat aşezări (Feldioara, Cetatea Neagră, Cetatea Crucii, Braşov, Codlea, Prejmer, Rasniv) şi au convertit populaţia locală la catolicism.

Avanpostul înaintat al teutonilor apăra practic regatul Ungariei de incursiunile de jaf întreprinse de către ultimul val de popoare migratoare de neam turanic, cumanii şi pecenegii.

În 1247, Cavalerii Ioaniţi şi-au făcut simţită prezenţa în Banatul de Severin. S-au identificat, de asemenea, urme ale existenţei templierilor în oraşele Abrud şi Bistriţa !

Cavalerii teutoni, care au sosit din România Ierusalimului în România carpatică, au dat dovadă de un mare spirit creator, de eficienţă şi organizare, specific gemanilor. Atât de mult încât, ungurii, care au crezut că teutonii vor fi doar nişte simpli grăniceri la porţile regatului lor, au ajuns să se teamă serios de avântul luat de aceştia şi s-au temut chiar de o invazie a lor.

În consecinţă, temător şi suspicios, văzând în teutoni un pericol mult mai mare decât cumanii sau pecenegii, regele Ungariei a reziliat contractul cu cavalerii teutoni în anul 1225.

Dar în acelaşi timp, şi cavalerii teutoni se arătau nemulţumiţi de condiţia de subordonare faţă de suveranul maghiar. După aproximativ 14 ani de locuire pe meleagurile noastre, supăraţi, ei au făcut o petiţie către Scaunul Papal.

Regele Andrei al II-lea al Ungariei a cerut evacuarea Ordinului Cavalerilor Templieri din Ţara Bârsei în 1225. L-a alungat, numai după confruntări armate! La ordinul papei, teutonii au fost strămutaţi în Ţările Baltice.

Ceea ce este spus şi scris.

Ceci est dit et écris.

Marian Deaconu