După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, în constituţia Japoniei a fost trecută ca o sancţiune demilitarizarea. În schimb, S.U.A. s-a obligat să asigure securitatea arhipelagului. Relaţiile dintre cele două ţări, în ciuda experienţei atroce privind explozia bombelor atomice de la Hiroşima şi Nagasaki, sunt acum foarte bune.
China, care este un mare duşman al Japoniei, ridică pretenţii teritoriale. S.U.A. nu poate să ofere garanţii serioase în cazul unui conflict major cu această ţară. Dar Japonia are un conflict important şi cu Rusia, privind insulele Kurile şi a lansat pretenţii teritoriale, ceea ce a făcut-o pe Rusia să înarmeze zona.
Prim ministrul Japoniei, Shinzo Abe, poreclit şi Vulturul, este un ultra naţionalist care vrea să readucă ţara sa în rândul marilor puteri ale lumii şi să o reînarmeze. Militarismul japonez s-a trezit. Bugetul militar al Japoniei a crescut semnificativ. Mai mult, Abe neagă crime contra umanităţii cum ar fi masacrul de la Nankin, în scopul de a pregăti o nouă ideologie pentru noi războaie şi atrocităţi, se spune.
La 13 decembrie 1937, trupele japoneze au intrat în oraşul chinezesc Nankin şi s-au dedat timp de şase săptămâni la o orgie de violuri, la crime şi distrugeri. În acest eveniment au fost executaţi peste 300.000 de civili şi soldaţi chinezi, peste 80.000 de femei şi copii au dost violaţi cu sălbăticie.
De curând, Japonia a construit un port-elicopter, cea mai mare navă construită după război şi a inaugurat o bază militară permanentă în largul Somaliei pentru a proteja pavilionul japonez, chipurile, de periculoşii piraţi somalezi. Un semn clar pentru lume al ascensiunii militarizării Japoniei, ceea ce a creat o evidentă panică în rândul observatorilor politici şi strategilor militari.
Premierul japonez Shinzo Abe doreşte practic să ţină în mâinile lui politica externă şi politica de apărare, de aceea a creat Consiliul de securitate naţională. Dar el speră totodată să scoată din constituţia Japoniei restricţiile care privesc participarea forţelor armate în războaie de agresiune, ceea ce ar fi în interesul imperialismului japonez.
La Davos, unde Abe şi-a expus recent programul economic în faţa Forumului economic mondial, el a ţinut să sublinieze faptul că imperialismul japonez nu a renunţat niciodată la poziţia sa dominantă de putere în Asia. El vede China ca o putere agresivă comparabilă cu Germania de la începutul Primului Război Mondial şi revendică insulele contestate din Marea Chinei orientale, ceea ce face să crească şi mai mult tensiunile dintre cele două ţări.
Prim ministru japonez Shinzo Abe mizează foarte tare pe atacuri provocatoare (de pildă, la 26 decembrie 2013, la sanctuarul Yasukuni din Tokyo a onorat memoria a 14 criminali de război condamnaţi după 1945) şi şi pe discursuri iritante la adresa Chinei (cum ar fi Violul de la Nankin, sensibil în ochii chinezilor), pe minciuni şi calomnii, în timp ce Japonia se pregăteşte de război.
Cotidianul Armatei populare de eliberare din China a estimat că acţiunea lui Abe este “un semnal foarte periculos”.
Relaţiile între Tokyo şi Bejing sunt serios degradate de aproape un an şi jumătate datorită disputei asupra suveranităţii privind insulele nelocuite din Marea Chinei orientale, administrate de Japonia sub numele de Senkaku însă revendicate de China sub numele de Diaoyu. Asia se teme de revenirea în forţă a militarismului japonez şi multe state, printre care China şi Coreea de Sud, iau contra măsuri urgente.
Marian Deaconu
