Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, în calitate de comandant suprem al forţelor armate ruse, a semnat la 26 decembrie 2014 o nouă doctrină militară prin care se consideră expansiunea NATO şi eforturile întreprinse de ţările învecinate pentru a se destabiliza ţara pe care o conduce drept ameninţările cele mai grave pentru Federaţia Rusă.
Documentul exprimă dorinţa Rusiei de militarizare accentuată şi cooperarea militară cu alte state nealiniate NATO, din BRICS (Brazilia, India, China, Africa de Sud) şi din America de Sud (de exemplu Venezuela). Ţările din acest grup reprezintă mari puteri ale lumii actuale, atingând în 2011 circa 27% din PIB-ul mondial, apropiându-se de cel al Uniunii Europeane. Se preconizează că în 2040, BRIC îl va egala pe cel al G6!
Noua doctrină militară a Rusiei a fost concepută după ce Ucraina şi-a manifestat clar intenţiile de a se alătura NATO şi a fost coordonată de Nikolai Patruşev, fostul director al Serviciului federal de securitate al Federaţiei Ruse (FSB).
Dar documentul face referire şi la alte pericole uriaşe, deloc de neglijat, ca “evenimentele survenite în Africa de Nord, în Siria, în Irak şi în Afganistan”. Înaintarea fără precedent a Statului Islamic, atentatele şi ameninţările globale ale terorismului produc reacţii fireşti de revizuire a doctrinelor militare prezente până acum şi de reevaluare a măsurilor necesare pentru apărare în faţa acestor duşmani potenţiali.
Presiunile externe manifestate de islamul fundamentalist cât şi criza economică schimbă configuraţia priorităţilor şi strategiilor atât în tabăra Federaţiei Ruse, cât şi a NATO. Preocupate cu criza ucraineană, serviciile din ţările occidentale şi NATO au pierdut parcă din vedere alt pericol, la fel de uriaş, ISIS. Probabil că acelaşi lucru s-a petrecut şi în sânul Federaţiei Ruse.
Acum însă, după ce s-a oficializat noua doctrină militară rusă, vedem că aceasta a luat în calcul toate scenariile, inclusiv cele mai dramatice. Dacă până la doctrina precedentă din 2010 ea îşi menţinea un caracter defensiv, Rusia a schimbat placa şi acum îşi rezervă dreptul de a lovi nuclear preventiv în caz de pericol iminent!
Este o schimbare cu 180 de grade faţă de ceea ce se ştia şi accepta până în prezent. Cu alte cuvinte, Rusia ar putea declanşa oricând, dacă consideră necesar, un război nuclear. Armele convenţionale par să fi devenit istorie!
În acelaşi timp, economia rusească se pregăteşte de război. Nu este însă singura din lume! Japonia şi Germania fac la fel. Militarismul imperialist îşi arată dintr-o dată colţii şi aşteaptă un moment prielnic, s-ar crede… Situaţia mondială arată, în linii mari, cu cea de dinaite de izbucnirea Primului Război Mondial.
Primăvara arabă a pus şi mai tare paie pe foc. Orientul mijlociu, Africa de Nord şi Europa de Est sunt butoaie de pulbere pe cale să explodeze în orice secundă. Liga Arabă şi Uniunea Europeană se dovedesc neputincioase de a pune la punct o strategie politică menită să detensioneze situaţiile regionale, în timp ce naţionalismul şi totalitarismul urcă fertiginos şi tind să acapareze scena politică, cu consecinţe grave şi nebănuite pentru democraţie.
Djihadismul, islamofobia, antisemitismul, neo-nazismul s-au radicalizat la cote nemaivăzute şi raţionalismul a lăsat loc nebuniei generale. Este o lume care se transformă sub ochii noştrii îngroziţi, de la care nu ne putem aştepta la nimic bun.
Rusia strânge deci rândurile şi face alianţe, nu numai cu ţările din BRICS, ci şi cu principalii săi aliaţi militari, China, Belarus şi Kazahstan, la care se poate alătura Serbia. Panslavismul l-a tentat întotdeauna pe Putin!
În 2008, Serbia dorea să-ţi depună candidatura la Uniunea Europeană, dar evenimentele din Kosovo au spulberat acest vis, se pare. Serbia se simte cel mai apropae de Rusia, de care este susţinută şi practică o politică de eliminare vamală cu această ţară deja de ani buni. Belarus are şi ea relaţii economice privilegiate cu vecina noastră.
Expansiunea NATO mişcă profund lucrurile şi Rusia nu pierde timpul! Îşi îndreaptă atenţia şi spre Asia, mai precis spre China, Vietnam, Malaezia, Birmania şi spre Caraibe, unde noua deschidere a Cubei, prin ridicarea embargoului la care a supus-o până de curând SUA pare să-i fie de real ajutor.
Sancţiunile impuse Rusiei de către Uniunea Europeană şi SUA au creat în ţara lui Putin o adevărată criză şi prin asta se reflectă eşecul unei politici externe păguboase pe termen scurt şi lung, pe fundalul unor probleme apărute între Lukaşenko şi Putin. Va ceda teren şeful de la Kremlin? S. Lavrov, ministrul de Externe al Federaţiei Ruse a declarat recent că “vrea să lucreze cu Poroşenko”. Oare?
Marian Deaconu
