Se spune că vandalii au fost primii locuitori ai teritoriului pe care se află astăzi Polonia, ca toţi sarmaţii din familia cărora făceau parte. Trăiau în munţi şi în păduri, fără şef sau guverne, din jafuri şi nu aveau drept bunuri decât căruţele lor şi cai excelenţi. Nu erau sedentari şi nu cultivau pământul. Romanii nu au pătruns niciodată în Sarmaţia!

Sarmaţia era un teritoriu necunoscut pentru romani, căci făcea parte din aşa numitul Barbaricum, adică teritriile care nu erau incluse în Imperiul Roman.

Romanii se temeau serios de popoarele care trăiau aici, printre care se numărau şi sarmaţii. Era o teamă reală şi absolut justificată. Să nu ignorăm faptul că prăbuşirea Imperiului Roman de Apus s-a datorat tocmai acestor barbari, care au năvălit succesiv peste imperiu.

Sarmaţii erau foarte războinici, ca toate popoarele de origine germană. Romanii priveau pe sarmaţi ca pe nişte hoţi şi încercau să-i supună. Către mijlocul sec. VI, Leck, primul şef cunoscut al lor, care intrase probabil în contact cu negustorii greci şi cu popoarele care au invadat apoi Imperiul Roman, a început să-i civilizeze pe sarmaţi.

Prin inteligenţa şi valoarea sa a supus toate popoarele vecine. Sub titlul de duce i-a guvernat pe samaţi până la moartea sa. Lui i se atribuie formarea Gnessei, care înseamnă cuib (format din slavul gniazdo).

Pe una dintre case s-a găsit un vultur cu aripi deschise, pe care sarmaţii îl priveau ca aducător de fericire.