La romani, multe dintre prostituate erau sclave. Achiziţionarea unei sclave antrena dreptul de a trage profit şi din activitatea ei de postituare.
Stăpânul care vindea o sclavă cu condiţia ca ea să nu se prostitueze, rămânea patronul său. Dacă noul stăpân îi cerea să se prostitueze, în profida condiţiilor stabilite la vânzarea ei, îşi pierdea toate drepturile asupra acestei femei, care devenea liberă.
Comerţul cu sclave era extrem de activ la Roma şi de altfel în întreg Imperiul Roman. În metropolă exista o piaţă specială pentru traficul prostituatelor, în templul lui Venus.
Dacă erau prizoniere de război, se numeau „servi” adică „bello servati” sau „mancipii” (mancipia) sau „manu capte”. Atunci când negustorul de sclave, mango, nu garanta calităţile fizice sau morale a sclavei pusă în vânzare, îi punea pe cap un fel de bonetă din lână albă.
Captivele răpite în timpul războaielor sau pirateriei erau des vândute proxeneţilor! Copiii abandonaţi deveneau de asemenea sclavi sau cădeau în lumea prostituţiei. Cel care prostitua sclavele era considerat proxenet.
Multe sclave se prostituau la Circus Maximus, un loc intens frecventat de locuitorii Romei în căutare de plăceri carnale. Înainte de a fi cumpărate, sclavele erau inspectate cu minuţiozitate şi palpate pe toate părţile corpului.
Sclavele care erau pedepsite de stăpânii lor aveau des arsuri pe frunte, chiar pentru chestiuni uşoare şi aparent neimportante.
Atunci când erau vândute, sclavele erau prezentate nud în public şi cel care era stăpânul lor îl lăsa pe cumpărător să le mângâie peste tot, fără probleme. La petreceri, ele trebuiau să favorizeze lascivitatea, să servească abia îmbrăcate (era valabil şi pentru bărbaţii sclavi) şi să se abuzeze de stimulente şi de vinuri cu mirodenii. Dansurile lascive ale sclavelor spaniole sau ale tinerilor terminau festinele, făcând ca toţi să-i dorească, urmând orgii romane, desigur.
La romani, slcavele aveau şi funcţia de amantă. Dar sclavele erau conduse într-o vilă de un şef al treburilor gospodăreşti, numit villicus.
Stăpânii băilor aveau de asemenea sclave pe care le foloseau la toate serviciile impudice, care erau închiriate publicului pentru orice, numite balneatores şi aliptes. Ei aveau camere cu fete şi cu băieţi şi paturi de odihnă. Aici, prostituţia avea însă un aer decent şi misterios, pentru că edilii au pus la uşa băilor un soldat care să păzească pentru a nu se produce zgomote şi scandaluri.
Toate aceste băi se deschideau la aceeaşi oră, la nouă, adică în jurul orei trei după – amiază, la ora la care se deschideau de asemenea locurile publice, cabaretele, hanurile şi lupanarele. Şi toate băile se închideau la aceeaşi oră, la apusul soarelui. Doar lupanarele rămâneau deschise toată noaptea.
