Bonampak este un mic site mayaș vechi din statul Chiapas, Mexic, situat la aproximativ 30 km sud de situl mai mare Yaxchilan, de care depindea, aflat la granița cu Guatemala.

Toate structurile de aici par să fi fost construite între anii 580 și 800. Bonampak a fost redescoperit în 1946 de fotograful Giles Healey, care a fost condus acolo de mayașii lacandon (una dintre cele mai izolate etnii din Mexic, care a scăpat controlului conchistadorilor în perioada colonială) care au continuat să practice, în anumite perioade, vechile ritualuri mayașe în temple.

Situl își datorează numele arheologului american Sylvanus Morley, care a avut o contribuție esențială la descifrarea inscripțiilor calendarelor maya de la Chichen Itza. În limba maya, Bonampak înseamnă „ziduri pictate”.

Bonampak. Celebrele fresce sunt situate în clădirea din dreapta acestei fotografii, dar care nu se vede aici. Foto de Jacob Rus. Sursă foto Wikipedia.

Bonampak are multe temple de dimensiuni medii care se găsesc în jurul unei piețe principale, precum și unele stelae bine lucrate, dar picturile murale de pe acropolele sale fac din el un sit arheologic unic și faimos în întreaga lume.

Această clădire, numită în mod obișnuit „Templul picturilor” (din punct de vedere tehnic, „Structura 1”) are trei camere amenajate în lungime la vârful unei piramide. Pe pereții lor interiori găsim cele mai frumoase rămășițe ale picturii mayașe, ale căror alte mărturii sunt doar fragmente mici uscate sau detalii despre ceramică. Aceste picturi murale prezintă scene legate de evenimentele domniei regelui din Bonampak, Chan Muwaan.

Printr-o coincidență fericită, apa de ploaie s-a introdus în tencuiala acoperișului, acoperind pereții interiori cu un strat de carbonat de calciu puțin transparent. La puțin timp după descoperirea făcută de arheologul american Healey, Institutul Carnegie a trimis o expediție către Bonampak. Pereții au fost acoperiți cu kerosen, ceea ce a făcut ca stratul de carbonat de calciu care acoperă picturile să fie temporar transparente. Picturile au fost apoi fotografiate în mare parte și în întregime, iar doi artiști diferiți au făcut duplicate ale picturilor. În 1996, o echipă de la Universitatea Yale a lansat Proiectul de documentare Bonampak, care a inclus finalizarea unui studiu și mai detaliat, arhivarea fotografiilor și reproducerea picturilor murale.

Picturile datează din anul 790 și au fost realizate sub formă de picturi murale. Lipsa îmbinării în tencuială indică faptul că fiecare piesă a fost vopsită într-o singură mișcare, în perioada scurtă când tencuiala era umedă. Ele poartă amprenta unui maestru și a doi asistenți competenți. Cele trei camere prezintă cu realism o serie de evenimente.

Prima descrie hainele preoților și nobililor; o ceremonie în care un copil devine moștenitor al unei familii nobiliare; o orchestră cântând la trâmbițe, tobe și alte instrumente din lemn; nobili discutând în timpul unei dezbateri.

Vedere parțială a picturilor de la Structura1 din Bonampak, foto Jacob Rus, sursă Wikipedia.

A doua cameră prezintă o scenă de război și capturarea prizonierilor; aceiași prizonieri sângerând, ritualuri sângeroase, așezați în fața domnului din Bonampak, Chan Muwaan, îmbrăcat în mod bogat. Se presupune, în general, că prizonierii sunt pregătiți pentru un sacrificiu uman, chiar dacă picturile nu o arată.

Cea de-a treia încăpere prezintă o ceremonie, dansatorii în costume rafinate purtând măști care reprezintă zei; regele și familia sa au ace ritualice în limbile lor, pentru a vărsa sânge. Textul hieroglific care însoțește tablourile datează scena și numește pe principalii participanți.

Profesorul Mary Miller de la Yale, care a realizat un studiu mai aprofundat al picturilor, scrie: „Nu este cu siguranță nici un alt artefact antic din Lumea Nouă care să ofere o viziune complexă a societății hispanic ca picturile de la Bonampak. Nicio altă lucrare nu portretizează atât de mulți mayași în viața curții, cu atât de multe detalii, făcând din picturile murale de la Bonampak o resursă de neegalat pentru înțelegerea societăților antice. ”

Deși Bonampak este un totodată un sit turistic, este încă dificil de ajuns la el și este departe de tot. Cu toate acestea, după construirea autostrăzii de frontieră de către guvernul mexican la începutul anilor 1990, Bonampak a devenit mult mai accesibil pentru turiștii dornici de a-l vizita.

Frescele care se află la Bonampak nu mai sunt la fel de clare ca în fotografiile din anii 1940. Nu este permisă fotografierea cu flash în Templul Picturilor.