Nu, vârsta nu mi s-a părut un impediment. Mă îndoiesc că tatăl meu vitreg s-a gândit la așa ceva și eram destul de încrezătoare că voi fi în stare să-l fericesc, să-l răsfăț și să-i ofer ceea ce nu putea primi de la mama. Nu-l consideram un om urât și nici rău, dar chiar pot să afirm că mă atrăgea nefiresc de mult. M-am lăsat vrăjită de farmecul lui incontestabil. Am intrat în această aventură conștientă de consecințe.
Tatăl meu a fost un bețiv. O bătea zi de zi pe mama, crunt, uneori și pe mine. Îi știam de frică și de fapt, ne-a terorizat în cel mai înalt grad. Am dus-o rău cu el.
A murit în urmă cu trei ani într-un accident rutier. Traversa strada beat și o mașină l-a spulberat noaptea. A avut o moarte teribilă! Dar sincer, nu ne-a afectat prea tare deoarece, așa cum am spus, se purta groaznic cu noi. Sper să o ducă mai bine în ceruri…
După șocul acestei despărțiri (pentru că a avut un oarecare impact), mama și-a revenit relativ repede, spre uimirea mea. Dar nu o condamn, firește, deoarece știu foarte bine prin ce infern a trecut. I-am stat aproape și răul l-am simțit și eu pe pielea mea.
Acum, ea, ca și mine aveam nevoie de o schimbare, să ni se spună lucruri drăguțe, să fim curtate eventual, să trăim cu adevărat. Situația noastră era complicată din punct de vedere financiar (deoarece tata ne-a lăsat cu foarte multe datorii și fără bani), însă nu catastrofale.
Ce era cel mai important este faptul că nu de-acum, nu mai aveam de cine să ne temen. Puteam să ne rânduim viața după bunul plac. Iar eu și cu mama chiar mă înțelegeam de minune, o spun deschis.
Am rugt-o pe mama să-și refacă viața, să încerce să se bucure de ea și să uite trecutul, dacă va putea. A dat din cap și a râs. Ideea o distra cu siguranță. Nu știam dacă o va lua sau nu în serios, dar cel puțin speram. Dintr-o dată, mă simțeam eliberată de orice presiune, liberă (probabil că și ea, sărăcuța).
Repet, viața alături de tatăl meu a fost extrem de dură. Și numai cei care au trăit sau trăiesc în compania unui bețiv mă pot înțelege cu adevărat. Acum, speram să intrăm și noi în normalitate. Din fericire, mama, a înțeles perfect mesajul meu și într-o zi, m-am pomenit văzând-o venind acasă la braț cu un bărbat chipeș. Radia, era cu totul diferită decât am văzut-o până atunci.
Inima mea tresălta de o fericire inexplicabilă, adevărată. Pentru ea, firește. Avea nevoie de acest pas esențial și reînnoirea i se potrivea de minune. Mi l-a prezentat pe noul său prieten, Silviu (cred că întreținea, în secret, o relație cu el de mult).
Delicată, veselă, parcă plutea privindu-l. Eram uimită de transformarea mamei și pot să spun că am avut și eu un aport la aceasta. Îmi plăcea tipul, care deja mă privea dulce, cum tata nu a făcut-o niciodată.
A început să ne frecventeze cotidian, era o prezență vie în jurul nostru, și s-a implicat în treburile casei, a preluat frâiele, ceea ce a ușurat-o pe mama de unele poveri pentru care depunea eforturi considerabile. Se cunoaște o mână de bărbat în orice gospodărie… În plus, ne ajuta și financiar, era generos.
Mama mi se părea mulțumită și mă întreba aproape obsesiv dacă este bine ce a făcut, dacă îmi plăcea Silviu, dacă ne înțelegem bine, dacă m-a jignit în vreun fel etc. Experiența traumatizantă cu tata i-a lăsat urme adânci parcă de nevindecat.
Am asigurat-o că nu avea de ce să-și facă probleme și că situația noastră este acum în siguranță, ceea ce era adevărat. Dar dincolo de această atmosferă, nouă pentru mine, am sesizat ceva interesant: exercitam o atracție specială față de el. Mi-am dat seama din modul ciudat în care mă privea câteodată și din aluziile lui delicate, aparent mici complimente nevinovate, care mă atingeau profund în sensibilitate.
Nu mă gândeam la ceva amoros, din cauza diferenței de vârstă dintre noi și a mamei, normal. Dar recunosc că el mă atrăgea din ce în ce mai tare, incredibil. Abia rezistam privirilor lui!!! În fond, aș fi fost gata să accept o relație ascunsă cu Silviu, pentru a nu o răni pe mama mea.
Eram, se pare, din ce în ce mai vulnerabilă în fața avansurilor acestui om, care nu se mai ferea de nimic. De multe ori, era chiar agresiv și greu de strunit, hrăpăreț și prea dornic. Mă mângâia discret și insistent, îmi spunea cuvinte hiper măgulitoare care mă încântau fantastic și ar face plăcere oricui, la urma urmelor.
A creat o stare de dependență afectivă și profita înzecit, de asta m-am temut foarte tare. Nu neg, îmi plăcea dar totodată mă gândeam la răul imens pe care aș fi putut să-l fac ființei care mi-a dat viață și care a avut o viață tristă cu soțul său. Nu doream…
Această stare s-a perpetuat și după ce ei s-au căsătorit, mai mult, s-a accentuat. Nu mai puteam! Tentația lui era colosală. M-a sedus constant, cu o abnegație demnă de un om tare și experimentat.
În fine, strategia lui de a-și urma, precum picătura chinezească țelul, până la urmă a dat roade și i-am cedat. Am început să ne iubim năvalnic și fără limite, desigur în cel mai mare secret și cu precauții maxime.
Am acceptat să fiu cu el pentru că m-a convins că aveam nevoie de protecția sa, de ceea ce-mi putea oferi. Eram conștientă că intru într-un labirint periculos. Sentimentele mele erau contradictorii. Mi se părea dur ce fac însă nu mă mai puteam opri. Am optat pentru deschiderea cutiei Pandorei…
Mereu am senzația că mama bănuiește că între noi ar fi ceva, că se teme să nu mă corupă (și n-ar fi departe de adevăr). Parcă ne-ar ține sub observație. Nu ne mai confesăm atât de mult ca în trecut (asta și pentru că am devenit mai secretoasă, misterioasă).
Oricum, ceva nu-i convine la mine. Simte însă nu o spune. Îi stă pe buze… Sunt foarte îndrăgostită de Silviu. Mă seduce non stop și-mi oferă cadouri, acum nu-mi mai lipsește nimic. Am pur și simplu poftă de el.
Viața mea s-a schimbat de când am devenit iubita lui. Sunt mai atentă la detalii, la discuțiile mele cu mama, cu alții, prefer zonele misterioase, duplicitatea. Mă adaptez cerințelor lui și poate că nu-i bine. Caracterul meu se modifică treptat. Este foarte greu de descris. Dar sunt fericită.
Iuliana
